O „sanctificare nepotrivită”

Unii politicieni italieni din opoziţie, printre care fostul premier Giuseppe Conte, au refuzat să participe la slujbă, în timp ce fostul ministru de centru-stânga Rosy Bindi a declarat că are loc o „sanctificare nepotrivită”.

Foştii premieri italieni au mai avut parte de funeralii de stat în trecut, dar este pentru prima dată când a fost decretată şi o zi de doliu naţional, o onoare fără precedent. Este la latitudinea guvernului să o declare.

Italia este condusă de o coaliţie de dreapta formată din partidul premierului Giorgia Meloni, Fraţii Italiei, Liga, partidul lui Matteo Salvini, şi fostul partid al lui Berlusconi, Forza Italia.

Ziua de doliu nu este o zi liberă, ci mai degrabă un omagiu simbolic în care drapelele sunt arborate în bernă pe clădirile publice. Parlamentul European a decis, de asemenea, să îşi prezinte omagiile în acest mod.

Ultimul rămas bun

La Milano, coroane de flori au fost stivuite pe faţada catedralei gotice a oraşului înainte de funeraliile care încep la ora locală 15.00 (16.00, ora României), în timp ce ecrane gigantice au fost instalate pentru a permite oamenilor să urmărească din piaţă slujba.

Printre aceştia se numără Lucia Adiele, membră a partidului Forza Italia al lui Berlusconi, care a călătorit aproape 1.000 de kilometri de la locuinţa sa din Altamura, în sudul Italiei, pentru a-şi lua rămas bun de la politicianul său preferat. „Am fost destul de norocoasă să fac parte din Forza Italia timp de 18 ani. Am fost, de asemenea, suficient de norocoasă să îl cunosc. Măcar atât puteam să fac, să fiu aici şi să-mi iau rămas bun pentru ultima oară”, a declarat ea pentru Reuters TV, conform News.ro.

Aproximativ 2.300 de persoane erau aşteptate în interiorul catedralei, printre care Meloni, preşedintele Sergio Mattarella şi liderul Partidului Democrat (PD), de centru-stânga, Elly Schlein.

Activitatea parlamentară a fost suspendată de facto miercuri pentru a permite politicienilor să ia parte la slujbă.

Vor mai participa comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, premierul ungar Viktor Orban, emirul Qatarului, şeicul Tamim bin Hamad al-Thani, şi premierul irakian Mohammed Shia’ Al Sudani.

„Mulţumim pentru viaţă, mulţumim pentru dragoste”

Cei cinci copii ai fostului premier italian Silvio Berlusconi, decedat luni la vârsta de 86 de ani în urma unei leucemii cronice, au dorit să-şi ia rămas bun public de la tatăl lor cu un mesaj emoţionant publicat miercuri de principalele ziare italiene, conform agenției EFE, citate de Agerpres.

„Dragul nostru tată, mulţumim pentru viaţă, mulţumim pentru dragoste. Vei rămâne mereu în inimile noastre”, au scris Marina, Pier Silvio, Barbara, Eleonora şi Luigi Berlusconi în textul însoţit de o fotografie a tatălui lor, făcută în urmă cu mai mulţi ani şi în care el apare zâmbitor.

Mesajul de rămas bun al celor cinci copii ai lui Silvio Berlusconi ocupă o pagină întreagă plătită în principalele cotidiane italiene în ziua în care au loc funeralii de stat ale tatălui lor la catedrala din Milano şi care a fost declarată zi de doliu naţional, cu drapelele coborâte în bernă în toată Italia.

Şi compania emblemă a imperiului mediatic al lui Berlusconi, Mediaset, a publicat în ziarele sale un mesaj cu aceeaşi fotografie, dar cu un alt text: „Întregul Mediaset îl îmbrăţişează cu dragoste şi infinită gratitudine pe fondatorul Silvio Berlusconi”.

Puţini italieni au exercitat mai multă influenţă şi au atras mai multă notorietate decât Silvio Berlusconi: om de afaceri miliardar, deţinând un imperiu media, a fost de patru ori prim-ministru şi a fost membru al Parlamentului European. Silvio Berlusconi nu a fost străin de scandaluri, probleme cu justiţia şi probleme serioase de sănătate, dar cumva a reuşit să le facă faţă şi să revină de fiecare dată, impunându-se ca o figură controversată inclusiv pe plan internaţional.

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.