Politicienii spun că Rusia reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa securității europene de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, dar Rusia este slăbită de războiul din Ucraina și nu este în măsură să atace NATO, spun experții. În schimb, președintele rus vrea să slăbească și să submineze NATO din interior, cred analiștii, transmite Business Insider.

Epoca de pace și prosperitate relativă de care s-a bucurat Occidentul de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial s-ar putea să se apropie rapid de sfârșit.

„Nu vreau să sperii pe nimeni, dar războiul nu mai este un concept din trecut. Este real. De fapt, a început deja acum mai bine de doi ani”, a declarat Tusk într-un interviu acordat mai multor instituții media europene.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Este unul dintr-o serie de avertismente din ce în ce mai dure că războiul din Ucraina ar putea fi preludiul unui conflict mult mai mare. Potrivit unor documente militare germane, Rusia urma să lanseze o ofensivă masivă în 2024 pentru a profita de scăderea sprijinului occidental în Ucraina. Documentele, obținute de Bild, prevăd apoi ca Rusia să-și îndrepte atenția asupra membrilor NATO din Europa de Est, încercând să-și destabilizeze dușmanii prin atacuri cibernetice și haos intern în statele baltice: Estonia, Lituania și Letonia.

Putin va încerca să slăbească NATO din interior

Analiști cred că Putin își dă seama că atacarea NATO acum ar avea un preț uriaș. În schimb, Putin va căuta să slăbească NATO din interior pentru a crea puncte slabe pe care le poate lovi în viitor, dacă dorește. Pentru a face acest lucru, Putin va intensifica, probabil, așa-numitul „război hibrid” al Rusiei împotriva țărilor NATO. După cum spune NATO, războiul hibrid „se desfășoară adesea în zone gri sub pragul unui război convențional”.

„Amenințarea reprezentată de Rusia la adresa NATO este puțin probabil să fie o invazie, este mai probabil să provină dintr-o serie de alte amenințări militare și non-militare, adică amenințări hibride”, a declarat Ruth Deyermond, expert în armata rusă la King’s College din Londra.

Un obiectiv central este de a îndepărta SUA de angajamentul său de a-și apăra aliații europeni, fie sperând că se va implica într-o altă campanie militară costisitoare în altă parte, fie prin oboseala proiectului NATO.

„Rusia este deja angajată într-un conflict semnificativ cu țările NATO și aliații lor”, a subliniat el. Războiul din Ucraina a expus limite serioase puterii militare a NATO.

Alianța s-a străduit să producă suficiente obuze de artilerie și muniție pentru Ucraina. În timpul blocării recente a ajutorului american, țările europene NATO nu au reușit să compenseze deficitul, lucru resimțit pe frontul din Ucraina. Statele Unite au aprobat recent ajutorul, dar problemele expuse de situație sunt profunde, a declarat Spurling, analistul RAND. Aceasta, a spus el, este o slăbiciune pe care Rusia ar putea încerca să o exploateze dacă nu este remediată.

Orice potențial atac asupra NATO ar avea un preț devastator și ar putea pune în pericol puterea lui Putin.

#amenintare #NATO #razboi #Rusia

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.