O rocă ce a păstrat timp de peste patru miliarde de ani indicii despre istoria timpurie a planetei Marte a fost descoperită în deșertul Sahara, având aspectul unei pietre roz obișnuite. Identificată în 2022, roca de 800 de grame s-a dovedit între timp a fi unul dintre cei mai vechi meteoriți marțieni descoperiți vreodată pe Pământ.
Compoziția sa minerală conține dovezi ale activității vulcanice antice și ale interacțiunilor dintre apă și rocă, oferindu-le oamenilor de știință o oportunitate rară de a studia cum arăta Marte cu miliarde de ani în urmă, înainte de a deveni planeta rece și aridă pe care o cunoaștem astăzi.
Într-un raport NASA publicat pe 29 octombrie 2026, agenția a prezentat rezultatele unui studiu finanțat de NASA asupra meteoritului, numit Teghaza 001, după câmpia sărată din Mali unde a fost descoperit.
Cercetătorii finanțați de NASA, printre care și oameni de știință de la Jet Propulsion Laboratory, au stabilit că roca s-a format în urmă cu peste 4,1 miliarde de ani.
Descoperirile, publicate în revista Science, oferă o perspectivă nouă asupra formării scoarței marțiene și asupra rolului pe care apa l-a avut în modelarea suprafeței planetei în primele etape ale existenței sale.
Cum s-a dovedit că o rocă roz din Sahara provine de pe Marte
Atunci când Teghaza 001 a fost descoperit, cercetătorii nu îi cunoșteau imediat vârsta sau originea exactă. Oamenii de știință de la Universitatea din New Mexico îl identificaseră deja drept un meteorit marțian, în urma analizării izotopilor de oxigen. Acești izotopi funcționează asemenea unor amprente geochimice, ajutând cercetătorii să distingă rocile provenite de la diferite corpuri planetare.
Totuși, textura neobișnuită și compoziția minerală a meteoritului i-au atras atenția lui Yang Liu, cercetător în domeniul științelor planetare la Jet Propulsion Laboratory al NASA din sudul Californiei.
Deși meteoriții marțieni au mai fost studiați, acest exemplar conținea minerale și structuri care îl făceau deosebit de interesant.
Roca este considerată acum unul dintre cei aproximativ 435 de meteoriți marțieni identificați pe Pământ și se numără printre cele mai vechi trei exemplare cunoscute. Importanța sa constă în varietatea mineralelor pe care le conține, acestea oferind o imagine mai completă a istoriei geologice timpurii a planetei.
Ce dezvăluie mineralele sale despre Marte în trecutul îndepărtat
Cercetătorii au descoperit că Teghaza 001 conține un amestec de minerale magmatice, care se formează atunci când roca topită se răcește și se solidifică. Aceste minerale oferă indicii despre modul în care scoarța marțiană s-a dezvoltat din magmă.
Roca conține și cristale de zircon, deosebit de valoroase pentru geologi, deoarece păstrează informații despre condițiile și momentul formării unei roci. Studiind aceste cristale și alte granule minerale, oamenii de știință au putut stabili vârsta meteoritului și au identificat modificările ulterioare provocate de apă.
Pentru a determina vârsta rocii, cercetătorii au folosit o tehnică numită datare rubidiu-stronțiu in situ, dezvoltată cu contribuția unor specialiști de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech).
Spre deosebire de metodele mai vechi, care presupun dizolvarea unei întregi probe, această tehnică le permite oamenilor de știință să analizeze granule minerale individuale. Echipa a avut nevoie doar de un fragment minuscul din meteorit, mai mic decât o unghie, păstrând astfel cea mai mare parte a acestei roci rare intactă pentru cercetări viitoare.
Rezultatele au arătat că apa a modificat roca în urmă cu aproximativ 4,1 miliarde de ani. Acest lucru sugerează că meteoritul s-a format inițial chiar mai devreme.
Dovezi ale existenței apei pe Planeta Roșie
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei descoperiri este ceea ce dezvăluie despre prezența apei pe Marte în trecutul îndepărtat. Compoziția chimică a mineralelor, izotopii de oxigen și texturile rocii sugerează că apa a interacționat cu scoarța planetei în primele etape ale istoriei sale geologice.
Un studiu separat, publicat în revista Science Advances în iunie 2026, a analizat conținutul de apă al meteoritului, oferind informații suplimentare despre modul în care apa a influențat suprafața marțiană.
Lee Saper, unul dintre coautorii cercetării, care a desfășurat această activitate în perioada în care era cercetător postdoctoral la JPL, a declarat că meteoritul oferă o mostră rară din scoarța marțiană, provenită dintr-o regiune care nu era reprezentată anterior în colecția de meteoriți studiați pe Pământ.
Acesta a explicat că roca păstrează dovezi ale interacțiunilor dintre apă și rocă și ar putea conține chiar urme ale atmosferei marțiene dintr-o perioadă în care planeta își pierdea apa.
Aceste descoperiri indică existența unui ciclu al apei mult mai dinamic pe Marte în trecutul său îndepărtat decât ar fi putut reconstitui anterior oamenii de știință pe baza numeroaselor mostre de meteoriți disponibile.
Oamenii de știință nu cunosc încă locul de origine exact al meteoritului
Deși cercetătorii au confirmat că Teghaza 001 provine de pe Marte, identificarea locului exact în care s-a format rămâne dificilă.
Echipa a comparat compoziția minerală și caracteristicile chimice ale meteoritului cu observațiile realizate de sonda Mars Reconnaissance Orbiter a NASA și a identificat 13 posibile regiuni de pe planetă care ar putea corespunde caracteristicilor rocii.
Proprietățile meteoritului sunt deosebit de asemănătoare cu cele ale materialelor observate în zonele sudice, înalte și puternic craterizate ale planetei Marte. Cu toate acestea, oamenii de știință nu pot stabili deocamdată care dintre aceste regiuni a produs roca.
La fel ca alți meteoriți marțieni, Teghaza 001 a fost aruncat în spațiu în urma unui impact puternic produs la suprafața planetei, după care a călătorit prin spațiu și a ajuns în cele din urmă pe Pământ.
Cercetătorii cred că acest meteorit ar putea contribui la găsirea unor răspunsuri privind modul în care s-a format scoarța marțiană, felul în care apa a interacționat cu rocile și transformările prin care a trecut mediul planetei de-a lungul miliardelor de ani.
Prin studiile suplimentare planificate, oamenii de știință speră că această rocă roz neobișnuită va dezvălui și mai multe indicii despre trecutul îndepărtat al planetei Marte.
Mineralele conservate în interiorul său i-ar putea ajuta, de asemenea, pe cercetători să înțeleagă mai bine dacă mediul de pe Marte din primele etape ale existenței sale oferea condiții favorabile apariției vieții și cum a evoluat planeta până a devenit lumea explorată astăzi de sondele spațiale.
