Președintele ucrainean Vladimir Zelenski a respins orice responsabilitate a țării sale în cazul morții Dariei Dughina, fiica ideologului ultranaţionalist rus Aleksandr Dughin, ucisă în explozia unei maşini-capcană, el afirmând că suspecta în acest caz nu este cetățean ucrainean.

„Aceasta nu este responsabilitatea noastră. Ea nu se află pe teritoriul Ucrainei – ocupat sau nu. Femeia nu e cetățean al țării noastre, nu suntem interesați de ea”, a spus Zelenski.

În vârstă de 29 de ani, Daria Dughina, jurnalistă şi politolog, a fost ucisă sâmbătă seara în urma exploziei mașinii pe care o conducea pe o şosea în apropiere de Moscova, potrivit hotnews.ro.

Ea era fiica lui Aleksandr Dughin (60 de ani), filosof şi scriitor ultranaţionalist care promovează o doctrină imperialistă. La fel ca tatăl său, ea susţinea deschis ofensiva militară rusă în Ucraina. În urma unei anchete de două zile, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) a dat vina pentru uciderea Dariei Dughina pe serviciile speciale ucrainene. Ucraina a negat însă orice implicare, calificând afirmațiile FSB drept invenții.

Cine a ucis-o pe Dughina, conform variantei Moscovei: o ucraineancă ce a pregătit atacul timp de o lună și apoi a fugit din Rusia

Varianta oficială a Rusiei, prezentată luni de FSB, este că atacul asupra fiicei lui Aleksandr Dughin a fost comis de Natalia Vovk, o ucraineancă născută în 1979, care a sosit în Rusia în luna iulie alături de fiica ei în vârstă de 12 ani și a petrecut o lună de zile pregătind atacul.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Potrivit versiunii rusești a evenimentelor, presupusa atacatoare a participat sâmbătă seara la un eveniment în apropierea Moscovei, la care se aflau și Dughina și tatăl ei, înainte de a declanșa o „explozie controlată” a mașinii în care se aștepta să se afle Aleksandr Dughin. Ea ar fi fugit apoi din Rusia în Estonia, trecând granița dintre cele două țări.

Estonia a respins ferm acest lucru, ministrul eston de externe Urmas Reinsalu declarând marți într-o intervenție televizată că „privim asta drept o nouă dovadă dintr-o foarte lungă serie de provocări ale Federației Ruse și nu avem nimic în plus de declarat în momentul de față”.

Poliția estoniană a precizat luni că Rusia nu a făcut nicio solicitare oficială cu privire la Vovk.

#atac #Dughina #FSB #Zelenski

Norvegia vrea ca până în 2028 să aibă un plan pentru dezvoltarea infrastructurii miniere la complexul Fen, considerat cel mai mare zăcământ cunoscut de pământuri rare din Europa. În ultimii ani, proiectul a fost întârziat din cauza preocupărilor legate de impactul asupra mediului, scrie antena3.ro.

Complexul Fen se află la aproximativ 150 de kilometri sud-vest de Oslo, iar specialiștii cred că acesta ar conține aproximativ 15,9 milioane de tone de oxizi de pământuri rare, printre care neodim și praseodim. Aceste materiale sunt cruciale pentru fabricarea vehiculelor electrice și turbinelor eoliene.

Compania Rare Earths Norway (REN) deține drepturile de exploatare și a transmis recent că la suprafață vor fi necesare instalații pentru procesarea mineralelor, însă mina propriu-zisă va fi „invizibilă”. Compania susține că activitățile de extracție și zdrobire a rocii se vor desfășura în subteran.

Potrivit experților, zăcământul Fen reduce dependența Europei de China pentru aceste elemente esențiale.

De altfel, descoperirea a fost făcută în anul 2024 de compania minieră Rare Earths Norway.

La fel ca în restul Europei, proiectele de infrastructură din Norvegia, inclusiv parcurile eoliene terestre, s-au confruntat cu opoziția grupurilor de interese din domeniul mediului și al agriculturii, ceea ce a întârziat dezvoltarea.

Cel mai probabil, producția ar urma să înceapă la sfârșitul anului 2031, a transmis compania Rare Earths Norway.

Până în 2032, producția ar urma să ajungă la 800 de tone de NdPr, adică aproximativ 5% din cererea Uniunii Europene.

Pământurile rare sunt utilizate la fabricarea unor produse precum telefoane mobile, mașini electrice și avioane de luptă și sunt considerate materii prime critice de către Uniunea Europeană.