Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei se marchează, anual, la 17 mai, reprezentând data la care homosexualitatea a fost scoasă de pe lista bolilor de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), respectiv 17 mai 1990.

Evenimentul a fost creat pentru a atrage atenţia decidenţilor politici, liderilor de opinie, publicului şi media asupra violenţei şi discriminării cu care se confruntă minorităţile LGBTQQ (Lesbian, Gay, Bisexual,Transgender, Queer or Questioning) la nivel internaţional, scrie site-ul may17.org.

Tema din 2021 a Zilei internaţionale de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei #IDAHOBIT #IDAHOTB este „Together: Resisting, Supporting, Healing!” („Împreună: Rezistăm, Suportăm, Ne vindecăm”).

„Suntem cu adevărat încântaţi de acest focus puternic, care sperăm că va rezona cu mulţi dintre voi în contextul actual”, spun organizatorii pe site-ul menţionat.

De asemenea, anul acesta are loc, în perioada 14-16 mai, la nivel mondial, un festival de arte virtuale care durează 72 de ore, în semn de solidaritate cu lupta continuă pentru drepturile LGBTQ +, şi cu scopul de a face auzită vocea celor care se consideră discriminaţi. La festivalul virtual de muzică şi artă vor participa peste 200 de artişti de pe 5 continente.

În ciuda progreselor realizate de comunitatea LGBTQ+ (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender, Queer or Questioning) în ultimele decenii în materie de recunoaştere a drepturilor, situaţia acestor categorii de minorităţi rămâne în multe state din lume o provocare. Drepturile LGBTQ+ nu sunt pe deplin respectate, protejate sau aplicate ca urmare a legilor şi politicilor punitive, precum şi ca urmare a discriminării, stigmatizării şi violenţei, menţionează site-urile may17.org/ şi ok2bme.ca/.

17 mai a fost stabilită Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei în 2004, de către preşedintele asociaţiei internaţionale, Comitetul IDAHO (I.DA.HO fiind acronimul de la „International Day against Homophobia”), Louis-Georges Tin. Homofobia este definită ca dezaprobarea şi manifestarea unei atitudini negative faţă de homosexualitate şi faţă de persoanele de această orientare sexuală.

Astfel, cu ocazia primei zile de luptă împotriva homofobiei, marcată în 2005, circa 24.000 de persoane şi organizaţii precum ILGA (Asociaţia internaţională a lesbienilor şi gay-lor), IGLHRC (Comisia Internaţională pentru apărarea drepturilor gay-lor şi lesbienelor, Congresul mondial al LGBTQQ etc.) au semnat un apel pentru susţinerea Iniţiativei IDAHO.

Transfobia, definită ca aversiunea faţă de transsexualitate şi de persoanele transsexuale sau transgen, a fost adăugată denumirii campaniei în 2009, astfel încât Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei a devenit Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei şi transfobiei. Activităţile din 2009 s-au focusat pe lupta împotriva violenţei şi discriminării persoanelor transgen, fiind lansată în acelaşi timp o nouă petiţie în cooperare cu organizaţiile LGBTQQ şi susţinută de mai mult de 300 de ONG-uri din 75 de state, precum şi de câştigătorii Premiului Nobel (Elfriede Jelinek, Françoise Barré-Sinoussi, Luc Montagnier).

Nu în ultimul rând, la 17 mai 2009, Franţa devenea prima ţară din lume care a eliminat oficial problematica transgender de pe lista bolilor mintale. Transgender este un termen-umbrelă sub care sunt reunite persoanele care nu se simt comfortabil într-un anumit gen sau care nu corespund, prin imagine sau comportament, normelor asociate unui anumit gen: travestiţi, transsexuali, persoane intersexuale, bărbaţi efeminaţi, femei cu aspect masculin.

La rândul ei, bifobia, înţeleasă ca setul de atitudini negative faţă de bisexualitate şi persoane bisexuale, a fost adăugată la titulatura campaniei în 2015, astfel încât 17 mai a devenit Ziua de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei.

În intervalul 1948-1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii considera homosexualitatea un handicap mintal, abia la 17 mai 1990, Adunarea Generală declarând că „homosexualitatea nu este o boală, o tulburare sau o perversiune”.

În prezent, ziua este sărbătorită în mai mult de 130 de ţări, incluzând şi 37 de state în care drepturile acestor minorităţi nu sunt deloc recunoscute. Mobilizările care se fac anual peste tot în lume se focusează pe recunoaşterea drepturilor omului pentru toţi, indiferent de orientare sexuală, potrivit sursei citate.

Ziua internaţională împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei a primit recunoaşterea oficială din partea mai multor state, instituţii internaţionale precum Parlamentul European şi a nenumăratelor autorităţi locale. Majoritatea agenţiilor Naţiunilor Unite marchează Ziua cu evenimente specifice.

Gestionată iniţial de către Comitetul IDAHO, evenimentul este, în prezent, organizat în colaborare între reţelele regionale şi tematice care lucrează pentru a promova drepturile persoanelor cu diverse orientări sexuale, identităţi sau expresii de gen şi caracteristici sexuale. Această colaborare reuneşte organizaţii şi iniţiative la nivel global, regional, naţional şi local.

#Bisexual #gay #Lesbian #LGBTQQ #Queer #Questioning #transgender

După ce a trăit aproape un deceniu în Costa del Sol, Spania, căldura a devenit insuportabilă pentru Gabriele Pohl. Din cauza temperaturilor tot mai ridicate, acesteia îi era greu să iasă afară în timpul zilei, iar penuriile de apă începuseră să-i afecteze businessul, care foloseşte cai în coachingul liderilor de business. Iarna trecută, aceasta şi soţul ei s-au mutat în Tomiño, un orăşel din Galicia, nordul Spaniei, în apropiere de graniţa cu Portugalia, scrie Ziarul Financiar.

„Mergi către nord-vest dacă vrei suficientă apă, temperaturi bune, câmpuri verzi, mâncare bună şi vin bun“, spune Pohl, în vârstă de 58 de ani.

Ea se numără printre europenii care se mută în nordul continentului în căutarea unor temperaturi mai scăzute şi unor câmpuri mai verzi, potrivit The Wall Street Journal.

Nu există date suficiente privind migraţia internă, însă cele mai recente din Spania, din 2024, arată că provinciile nordice erau în creştere, cu spaniolii migrând acolo din alte părţi ale ţării.

Preţurile proprietăţilor sugerează că tendinţa a continuat. Preţurile locuinţelor din provinciile de nord ale Spaniei precum Cantabria şi Asturias au urcat cu 17,2% şi 14,1% anual în august, mult mai rapid decât în oraşe importante ca Barcelona şi Madrid, cu creşteri de aproximativ 7%.

La fel se întâmplă şi în Franţa unde oraşe precum Caen, Le Havre şi Brest de pe coasta Atlanticului au înregistrat creşteri ale preţurilor proprietăţilor de aproximativ 9% în primul semestru al acestui an faţă de perioada similară din 2025.

În Bordeaux, care s-a confruntat cu incendii uriaşe de vegetaţie, preţurile au scăzut cu 2%.

Florence Chapelier, în vârstă de 53 de ani, s-a mutat în Normandia din sudul Franţei, mutând sediul afacerii de design arhitectural pe care ea o are cu soţul ei. Verile din Aix-en-Provence, unde locuia, deveniseră atât de fierbinţi, că pisicilor lor le era greu să respire. „Supravieţuiam pur şi simplu, nu trăiam“, spune Chapelier.

Nu este vorba doar despre căldură. Cercetătorii din Italia au găsit de asemenea că secetele persistente pot fi un factor care influenţează deciziile oamenilor de a se muta.

Primele de asigurare în creştere pot fi un alt motiv pentru alţii.

FJ Unger, un antreprenor de 65 de ani, s-a mutat în Galicia în 2022, atras în parte de verile relativ răcoroase. Plajele întinse, mâncarea de calitate şi preţurile mai mici la locuinţe au reprezentat un bonus.

Şi nu doar spanioli se mută în zonă. Aceasta a devenit populară şi în rândul nemţilor, elveţienilor şi olandezilor.