17 mai - Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei

Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei se marchează, anual, la 17 mai, reprezentând data la care homosexualitatea a fost scoasă de pe lista bolilor de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), respectiv 17 mai 1990.

Evenimentul a fost creat pentru a atrage atenţia decidenţilor politici, liderilor de opinie, publicului şi media asupra violenţei şi discriminării cu care se confruntă minorităţile LGBTQQ (Lesbian, Gay, Bisexual,Transgender, Queer or Questioning) la nivel internaţional, scrie site-ul may17.org.

Tema din 2021 a Zilei internaţionale de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei #IDAHOBIT #IDAHOTB este „Together: Resisting, Supporting, Healing!” („Împreună: Rezistăm, Suportăm, Ne vindecăm”).

„Suntem cu adevărat încântaţi de acest focus puternic, care sperăm că va rezona cu mulţi dintre voi în contextul actual”, spun organizatorii pe site-ul menţionat.

De asemenea, anul acesta are loc, în perioada 14-16 mai, la nivel mondial, un festival de arte virtuale care durează 72 de ore, în semn de solidaritate cu lupta continuă pentru drepturile LGBTQ +, şi cu scopul de a face auzită vocea celor care se consideră discriminaţi. La festivalul virtual de muzică şi artă vor participa peste 200 de artişti de pe 5 continente.

În ciuda progreselor realizate de comunitatea LGBTQ+ (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender, Queer or Questioning) în ultimele decenii în materie de recunoaştere a drepturilor, situaţia acestor categorii de minorităţi rămâne în multe state din lume o provocare. Drepturile LGBTQ+ nu sunt pe deplin respectate, protejate sau aplicate ca urmare a legilor şi politicilor punitive, precum şi ca urmare a discriminării, stigmatizării şi violenţei, menţionează site-urile may17.org/ şi ok2bme.ca/.

17 mai a fost stabilită Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei în 2004, de către preşedintele asociaţiei internaţionale, Comitetul IDAHO (I.DA.HO fiind acronimul de la „International Day against Homophobia”), Louis-Georges Tin. Homofobia este definită ca dezaprobarea şi manifestarea unei atitudini negative faţă de homosexualitate şi faţă de persoanele de această orientare sexuală.

Astfel, cu ocazia primei zile de luptă împotriva homofobiei, marcată în 2005, circa 24.000 de persoane şi organizaţii precum ILGA (Asociaţia internaţională a lesbienilor şi gay-lor), IGLHRC (Comisia Internaţională pentru apărarea drepturilor gay-lor şi lesbienelor, Congresul mondial al LGBTQQ etc.) au semnat un apel pentru susţinerea Iniţiativei IDAHO.

Transfobia, definită ca aversiunea faţă de transsexualitate şi de persoanele transsexuale sau transgen, a fost adăugată denumirii campaniei în 2009, astfel încât Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei a devenit Ziua internaţională de luptă împotriva homofobiei şi transfobiei. Activităţile din 2009 s-au focusat pe lupta împotriva violenţei şi discriminării persoanelor transgen, fiind lansată în acelaşi timp o nouă petiţie în cooperare cu organizaţiile LGBTQQ şi susţinută de mai mult de 300 de ONG-uri din 75 de state, precum şi de câştigătorii Premiului Nobel (Elfriede Jelinek, Françoise Barré-Sinoussi, Luc Montagnier).

Nu în ultimul rând, la 17 mai 2009, Franţa devenea prima ţară din lume care a eliminat oficial problematica transgender de pe lista bolilor mintale. Transgender este un termen-umbrelă sub care sunt reunite persoanele care nu se simt comfortabil într-un anumit gen sau care nu corespund, prin imagine sau comportament, normelor asociate unui anumit gen: travestiţi, transsexuali, persoane intersexuale, bărbaţi efeminaţi, femei cu aspect masculin.

La rândul ei, bifobia, înţeleasă ca setul de atitudini negative faţă de bisexualitate şi persoane bisexuale, a fost adăugată la titulatura campaniei în 2015, astfel încât 17 mai a devenit Ziua de luptă împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei.

În intervalul 1948-1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii considera homosexualitatea un handicap mintal, abia la 17 mai 1990, Adunarea Generală declarând că „homosexualitatea nu este o boală, o tulburare sau o perversiune”.

În prezent, ziua este sărbătorită în mai mult de 130 de ţări, incluzând şi 37 de state în care drepturile acestor minorităţi nu sunt deloc recunoscute. Mobilizările care se fac anual peste tot în lume se focusează pe recunoaşterea drepturilor omului pentru toţi, indiferent de orientare sexuală, potrivit sursei citate.

Ziua internaţională împotriva homofobiei, transfobiei şi bifobiei a primit recunoaşterea oficială din partea mai multor state, instituţii internaţionale precum Parlamentul European şi a nenumăratelor autorităţi locale. Majoritatea agenţiilor Naţiunilor Unite marchează Ziua cu evenimente specifice.

Gestionată iniţial de către Comitetul IDAHO, evenimentul este, în prezent, organizat în colaborare între reţelele regionale şi tematice care lucrează pentru a promova drepturile persoanelor cu diverse orientări sexuale, identităţi sau expresii de gen şi caracteristici sexuale. Această colaborare reuneşte organizaţii şi iniţiative la nivel global, regional, naţional şi local.

#Queer #LGBTQQ #Lesbian #Bisexual #Questioning #transgender #gay

La aproape un deceniu după referendumul privind Brexit-ul, Marea Britanie s-a îndepărtat brusc de traiectoria pe care o avea înainte de anul 2016, ajungând la o eroziune lentă și constantă a investițiilor, productivității și poziției sale globale, transmit știrileprotv.ro.

Acesta este concluzia unui nou raport al Decision Maker Panel, o inițiativă de cercetare găzduită de King’s College London.

„Estimăm că, la începutul anului 2025, economia Regatului Unit era cu aproximativ 8% mai mică decât ar fi fost fără Brexit, pe baza datelor macroeconomice, și cu 6% mai mică pe baza datelor microeconomice la nivel de întreprindere”, se arată în studiul citat de Euronews.

Autorii cercetării descriu o perioadă îndelungată în care volatilitatea politică și schimbarea regulilor comerciale au înghețat sau amânat deciziile care, în mod normal, stimulează creșterea economică. În loc să investească și să angajeze, întreprinderile s-au pregătit pentru următorul anunț sau pentru următoarea schimbare a condițiilor comerciale.

În întreaga țară, planurile de investiții au fost abandonate, iar timpul managerilor a fost dedicat evaluării riscurilor și pregătirii pentru Brexit, în loc să fie folosit pentru dezvoltarea de noi produse sau extinderea operațiunilor, au afirmat cercetătorii.

„Se estimează că investițiile au fost cu 12-18% mai mici, ocuparea forței de muncă cu 3-4% mai mică, iar productivitatea, de asemenea, cu 3-4% mai mică decât ar fi fost dacă Marea Britanie nu ar fi votat pentru ieșirea din UE”, se afirmă în studiu.

Daunele au fost, de asemenea, inegale. Întreprinderile cele mai profund integrate în lanțurile de aprovizionare europene – inclusiv mulți dintre cei mai productivi exportatori din Regatul Unit – au resimțit cel mai puternic impactul, slăbind sectoarele care au alimentat în mod tradițional creșterea națională.

Cercetătorii caracterizează ieșirea Regatului Unit din UE ca pe un fel de reformă comercială inversă, care a ridicat bariere în loc să le elimine, așa cum se obișnuiește într-o economie globalizată.

Cu toate acestea, fluxurile comerciale nu s-au prăbușit imediat după referendum. Timp de câțiva ani, Regatul Unit a funcționat în conformitate cu normele existente, mascând schimbarea profundă care era în curs. Ruptura reală a survenit odată cu intrarea în vigoare a Acordului comercial și de cooperare post-Brexit, fără a avea un impact semnificativ înainte de aceasta.

Apoi, performanța Regatului Unit a început să scadă în comparație cu cea a omologilor săi internaționali. Creșterea economică a încetinit, nivelul de trai a stagnat, iar țara a coborât în clasamentul economic.

Se estimează că PIB-ul pe cap de locuitor al Regatului Unit a crescut cu „între 6 % și 10 % mai puțin decât în alte țări similare”.

Raportul avertizează că multe previziuni inițiale, deși corecte din punct de vedere al direcției, au subestimat durata incertitudinii și profunzimea cu care aceasta va pătrunde în procesul decizional al întreprinderilor.

Autorii susțin că ceea ce factorii de decizie politică au tratat odată ca o ajustare temporară s-a transformat într-o schimbare structurală care încă își face simțită prezența în economie.

În ansamblu, concluziile descriu o Marea Britanie remodelată mai puțin de un singur moment politic decât de ani de energie deviată, încredere diminuată și competitivitate slăbită.

La aproape zece ani distanță, efectele Brexitului nu dau semne că ar dispărea.