+18 „Am împușcat-o în cap”. Soldatul care a omorât cinci colegi povestește minut în minut cum s-a întâmplat totul

Soldatul de 21 de ani din Garda Națională a Ucrainei care a împușcat mortal cinci oameni cu un Kalașnikov și a rănit alții cinci a fost reținut. Acesta a povestit cu cum i-a omorât cu sânge rece pe camarazii săi. Recrutul a declarat că a împușcat inițial o femeie gardiană ca aceasta să nu raporteze incidentul unității militare. Ulterior, soldatul a împușcat o femeie inspector care nu l-a lăsat să iasă din zona de conducere a uzinei.

Fostul soldat, Artemy Ryabchuk a povestit că noaptea trecută (n.r 26 ianuarie) a fost de gardă în „grupul de alarmă”. „Grupul de alarmă” are pistoale-mitralieră, care sunt amplasate în cutii speciale. „Iau o mitralieră, încarc prima magazie, trag în doi (n.r personal militar – șeful gărzii și asistentul său)”. Ryabchuk a adăugat, de asemenea, că printre cei asupra cărora a împușcat, era un soldat contractual și un recrutat.

El a mai spus că a rănit o femeie soldat pentru ca aceasta să nu facă un raport la unitatea militară, lucru pe care, conform regulilor, gardienii o fac din jumătate în jumătate de oră.

„După aceea, m-am dus din nou la sediul de pază și am dus alte magazine la mașină, am fugit din fabrică”, a spus el. În același timp, potrivit lui Ryabchuk, o altă femeie gardiană nu l-a lăsat să iasă din fabrică. „Și am împușcat-o în cap”, a spus Ryabchuk. Apoi, după spusele acestuia, a deschis una dintre uși, iar următoarele a început să tragă în broască pentru a le deschide. „Nu mi-a ieșit ceea ce mi-am propus și am început să rătăcesc prin fabrică. Am găsit un loc de unde să pot sări”, a adăugat Ryabchuk.

În jurul orei 4 dimineața, la Dnipro, pe teritoriul Uzinei Construcției de Mașini a Gărzii Naționale, Artemy Ryabchuk, în vârstă de 21 de ani, a deschis focul cu arme asupra gardienilor militarilor. Drept urmare, cinci persoane au fost ucise, inclusiv o femeie lucrătoare a fabricii, iar alte 5 au fost rănite. Atacatorul cu arme și muniție a fugit.

Oamenii legii l-au reținut pe soldat în regiunea Dnipropetrovsk, după ce acesta a decis să se predea de bunăvoie. Biroul de Investigații de Stat a deschis o cauză penală pe acest caz. Acum soldatul este cercetat și pe cazul de neglijență oficială a conducerii Gărzii Naționale, care a dus la această tragedie.

ATENȚIE, IMAGINILE VIDEO VĂ POT AFECTA EMOȚIONAL!

#Dnipro #teritoriul Uzinei Construcției de Mașini #soldat #omor #Ucraina

În acest an, ora de iarnă se va schimba în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Ceasurile se vor da înapoi cu o oră, astfel că ora 4:00 va deveni 3:00, transformând ziua de 26 octombrie în cea mai lungă din an, având 25 de ore. Acest eveniment are o tradiție îndelungată și multiple implicații atât pentru viața cotidiană, cât și pentru sănătate.

Schimbarea orei nu e doar o joacă, cu ceasul, e o bombă pentru ritmul natural al corpului. Când ceasurile sunt date înainte primăvara, lumina dimineții, motorul nostru biologic, ajunge prea târziu. Rezultatul? Corpul se trezește în întuneric, fără semnalul natural care îi spune: „Acum e timpul să te trezești!”.

Efecte concrete:

Hormonii de trezire dorm și ei: Cortizolul, hormonul care ne dă energie dimineața, nu se activează la timp. Primele ore ale zilei devin obositoare și lente.
Creierul e în ceață: Neurotransmițătorii esențiali pentru stare de spirit și concentrare – serotonina și dopamina – nu sunt stimulați corespunzător, crescând riscul de oboseală, iritabilitate și depresie.
Somnul e dat peste cap: Lumina suplimentară seara întârzie secreția de melatonină, hormonul care pregătește corpul pentru odihnă. Drept urmare, adormi mai târziu și dormi mai puțin.

Practic, schimbarea orei transformă dimineața într-un teren minat: corpul și creierul sunt confuzi, hormonii nu mai funcționează corect, iar energia și dispoziția scad dramatic.

De aceea, experții recomandă ceea ce fac deja zeci de țări care au renunțat la schimbarea orei: să păstrezi o oră standard permanentă, pentru ca lumina naturală să-ți alimenteze corect ritmul biologic, zi după zi.

Turcia – exemplul de succes al orei permanente

În 2016, Ankara a făcut mutarea curajoasă: ora permanentă. Autoritățile au raportat avantaje clare: beneficii economice și sociale – mai multă lumină după muncă, activități economice mai bine sincronizate cu restul lumii, economie mai stabilă, viață socială mai activă și reducerea riscurilor asociate cu schimbările de oră.

Europa – între promisiuni și stagnare în schimbarea orei

În 2018, Comisia Europeană a propus eliminarea schimbării ceasurilor. Bruxelles-ul anunța cu surle și trâmbițe sfârșitul schimbării orei. Parlamentul European a votat în favoarea acestei măsuri, dar decizia finală depinde de consensul Consiliului European, pentru că statele UE nu s-au pus de acord. În Moldova, schimbarea orei continuă fără un plan clar de renunțare.

SUA – o dezbatere care continuă despre ora de vară și ora de iarnă

Donald Trump a numit ora de vară „incomodă și costisitoare”, iar senatorul Marco Rubio a propus proiectul „Sunshine Protection Act”, care ar fi trebuit să elimine schimbarea orei. Însă inițiativa stagnează și acolo, în timp ce experții continuă să atragă atenția: prelungirea luminii de seară poate fi dăunătoare, mai ales dimineața, când corpul tău are nevoie de lumină naturală pentru a regla secreția hormonilor și neurotransmițătorilor esențiali.

Ce urmează în lume după renunțarea la schimbarea orei

Pe măsură ce dovezile privind efectele nocive asupra somnului, sănătății și siguranței se acumulează, tot mai multe țări ar putea urma exemplul Turciei și Arizonei. Din ce în ce mai mulți experți cer renunțarea definitivă la „jet lag-ul social” impus de ceas. Academia Americană de Medicină a Somnului pledează pentru ora standard permanentă: mai sănătoasă, mai sigură, mai logică – o decizie care ar putea salva vieți, reduce accidente și proteja sănătatea publică.

Până atunci, lumea rămâne împărțită: unii dorm liniștiți, alții continuă să se trezească atât cu ceasul cât și cu ritmul biologic dat peste cap.

Țări care au renunțat la schimbarea orei – cine a spus „stop”

Turcia, Rusia, Islanda, Egipt, Vietnam, India, Japonia, Coreea de Sud, China, Ecuador, Panama, Columbia – toate au pus capăt acestei practici. În ultimul deceniu li s-au alăturat și Azerbaidjan, Iran, Iordania, Namibia, Uruguay și mare parte din Mexic.