COVAX a expediat peste 49 de milioane de doze în 121 de țări

Până în prezent, COVAX, al cărui furnizor principal rămâne compania AstraZeneca, a expediat peste 49 de milioane de doze de vaccinuri în 121 de ţări şi teritorii care participă ca beneficiare la această inițiativă.

Sistemul COVAX s-a lovit însă de voinţa țărilor bogate, care, în faţa presiunii publice interne, şi-au procurat majoritatea dozelor existente în detrimentul altor ţări. Inițiativa a fost afectată, de asemenea, de decizia luată de India de a bloca exporturile de doze produse de AstraZeneca prin Serum Institute of India, într-o perioadă în care această ţară cu o populaţie uriaşă a fost copleşită de pandemia de coronavirus.

În faţa acestei situaţii, OMS a îndemnat ţările care dispun de cantităţi suficiente de vaccinuri să le împartă cu ţările sărace prin intermediul COVAX.

Unele state au făcut deja astfel de anunţuri. Suedia s-a angajat să facă „o donaţie de 1 milion de doze de vaccinuri AstraZeneca-Oxford pentru a ajuta COVAX să remedieze de urgenţă situaţia cauzată de întârzierile de aprovizionare pe termen scurt”, a precizat GAVI în acelaşi comunicat de luni.

Donaţia anunţată de Suedia este cea de-a doua făcută de o ţară din Uniunea Europeană, după o iniţiativă similară anunţată de Franţa în luna aprilie. Uniunea Europeană doreşte totodată să preia iniţiativa pe plan internaţional pentru a contracara „diplomaţia vaccinurilor” promovată de Rusia şi de China.

Administratorii COVAX speră să dispună de 2 miliarde de doze de vaccinuri anti-Covid până la sfârşitul anului 2021, din care jumătate vor ajunge în 92 de ţări sărace. În total, dacă GAVI îşi va exercita opţiunile suplimentare prevăzute în contractele de achiziţie, acest mecanism şi-a asigurat 3,6 miliarde de doze.

Pe 18 septembrie, la Wiesbaden, în Germania, premierului Armeniei, Nikol Pașinian, i-a fost înmânat Premiul pentru Pace din Hessa pentru „eforturile sale în vederea soluționării pașnice a conflictului din Caucazul de Sud”.

Este vorba despre procesul de pace dintre Armenia și Azerbaidjan, care timp de aproximativ 30 de ani s-au aflat în conflict pentru Karabah. În 2020, în urma celui de-al Doilea Război din Karabah, Baku a restabilit controlul asupra unei părți semnificative a teritoriilor azere recunoscute la nivel internațional, iar în 2023 — asupra întregului Karabah. În vara anului 2025, liderii Azerbaidjanului și Armeniei au pus bazele încheierii definitive a confruntării de lungă durată, semnând, prin medierea președintelui Trump, o declarație comună, transmite stiripesurse.ro.

În pofida faptului că încheierea conflictului a fost rezultatul voinței politice și al compromisurilor de ambele părți, premiul a fost acordat și înmânat doar lui Pașinian. Premierul Armeniei a făcut o deplasare specială în Germania și a acceptat distincția, prefăcându-se că nu observă abordarea unilaterală a juriului. Cu toate acestea, în discursul său, l-a menționat pe scurt pe partenerul său în procesul de reconciliere: „Aș dori, de asemenea, să-mi exprim recunoștința față de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, care, în egală măsură, merită acest premiu”.

Decizia de acordare a Premiului pentru Pace din Hessa contrastează în mod deosebit de puternic cu alte distincții internaționale, în cadrul cărora reconcilierea dintre Armenia și Azerbaidjan a fost considerată o realizare comună a Baku și a Erevanului. În februarie, Aliyev și Pașinian au primit împreună Premiul Zayed pentru Fraternitate Umană (premiul este acordat de un juriu internațional și include un fond de premiere de 1 milion de dolari), iar în aprilie — Premiul Guernica pentru Pace și Reconciliere. Organizatorii Premiului din Hessa au ignorat acest context internațional și au eliminat Azerbaidjanul din formula comună a păcii, transformând o realizare politică bilaterală într-un merit personal al lui Pașinian.

Organizatorii au evidențiat separat transformările democratice din Armenia, afirmând că Pașinian „conduce în mod neîntrerupt procesul reformelor democratice” și depune „eforturi neobosite pentru crearea unor instituții democratice în țară”. Cu toate acestea, faptele concrete indică contrariul — urmărirea penală a opoziției în Armenia a atins apogeul, iar în timpul alegerilor din 7 iunie observatorii europeni au constatat o serie întreagă de încălcări semnificative.

Farah Karimi, coordonatoare specială și șefă a misiunii pe termen scurt a observatorilor OSCE, a declarat: „Campania electorală a avut un caracter extrem de confruntațional, fiind însoțită de o retorică ce incita la dezbinare și de acuzații privind mituirea alegătorilor și alte încălcări ale legislației electorale”. Într-o altă declarație, aceasta a spus: „Concentrarea arestărilor și a urmăririlor penale împotriva reprezentanților opoziției a contribuit la formarea percepției că justiția electorală este părtinitoare”.

Despre presiunile exercitate asupra campaniei electorale vorbesc și statisticile Procuraturii Generale a Armeniei: între 7 februarie și 7 iunie au fost deschise 210 dosare penale legate de alegeri, iar urmărirea penală a fost inițiată împotriva a 349 de persoane. Separat, Comitetul Anticorupție a anunțat că, în ultimele săptămâni ale campaniei, au fost reținute 194 de persoane, dintre care 84 se află în închisoare sau în arest la domiciliu, fiind acuzate de mituirea alegătorilor — acuzații negate de opoziție.

Pe 6 iunie, cu o zi înaintea alegerilor parlamentare, autoritățile armene au inițiat dosare penale împotriva a șase candidați ai blocului „Armenia Puternică”, principalul rival al partidului lui Nikol Pașinian. Cel puțin patru dintre aceștia au fost ulterior arestați. Cu toate acestea, în pofida reținerii propriilor candidați, blocul s-a clasat pe locul al doilea la alegeri, obținând 23% din voturi și 29 de mandate în parlament.

O lună mai târziu, pe 6 iulie, autoritățile au reținut un alt lider al opoziției, Gagik Țarukian, liderul partidului „Armenia Prosperă”. În ziua următoare, instanța a dispus arestarea sa pentru două luni, sub acuzațiile de fraudă în proporții deosebit de mari și spălare de bani. La 25 august, oamenii legii l-au reținut pe fostul președinte și lider al blocului parlamentar „Armenia”, Robert Kocearian, precum și pe fiul acestuia, Sedrak. Robert Kocearian este acuzat de abuz în serviciu, primirea unor mite în proporții deosebit de mari și spălare de bani.

Până la începutul lunii septembrie, „democrația” și „protecția drepturilor omului” din Armenia au atins apogeul. Pe 1 septembrie, forțele de ordine armene l-au scos din locuință pe targă pe fostul ministru de finanțe Gagik Haciatrian, grav bolnav, și l-au transportat în această stare mai întâi la anchetatori, iar apoi la instanță. Potrivit avocaților, acesta suferă de o boală gravă a coloanei vertebrale și a resimțit dureri extrem de puternice în timpul transportului. În pofida acestui fapt, pe 2 septembrie, instanța l-a plasat în arest pentru două luni pe fostul ministru în vârstă de 71 de ani. Iar pe 8 septembrie a început procesul liderului partidului de opoziție „Mama Armenia”, Andranik Tevanian, și al colegei sale, Aregnaz Manukian. Instanța a prelungit măsura arestului preventiv pentru amândoi.

În același timp, statul desfășoară un dosar penal fără precedent împotriva șefului Bisericii Apostolice Armene, dosar apărut pe fondul războiului deschis purtat de Pașinian împotriva lui Garegin al II-lea. Acesta din urmă a fost unul dintre cei mai consecvenți critici ai premierului: i-a cerut demisia și a acuzat guvernul de pierderea Karabahului. Pe 14 februarie a fost inițiată urmărirea penală împotriva Catolicosului. De asemenea, acestuia i s-a interzis să părăsească țara.

A acorda unui singur politician un premiu pentru dezvoltarea păcii în întreaga regiune este, în sine, un nonsens. Dar este cu atât mai ciudat faptul că administrația premiului invocă, în același timp, „realizările democratice” ale Armeniei, care se rezumă la o succesiune de dosare penale, arestări și procese împotriva unor reprezentanți ai opoziției. În acest context, acordarea premiului lui Pașinian pare mai degrabă nu o evaluare imparțială a contribuției sale la pace, ci un gest politic deliberat și lipsit de scrupule al Europei față de Armenia, drept recompensă pentru orientarea acesteia către Uniunea Europeană.