Primul val al deportărilor staliniste a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Zeci de mii de oameni din Basarabia și de la nordul Bucovinei au fost urcați în trenuri marfare și duși cu forța în Siberia și Kazahstan, majoritatea – așa-numiți „culaci”, preoți, intelectuali și membri de partid. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman.

Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Uniunea Sovietică a anexat regiunea între Prut și Nistru. Sub presiunea Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, România cedează Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Pe teritoriile ocupate, puterea sovietică începe o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată – GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni din URSS, transmite IPN.

Calvarul a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02.30, momentul care a intrat în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia. În primul val, au fost deportate aproape 22 de mii de persoane din 3470 de familii.

Listele deportaților erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau fără aviz oficial de la vreo instituție de stat. Au fost deportați cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, intelectuali și familiile lor.

Deplasarea cu trenul a durat până la trei săptămâni și a decurs în condiții inumane, în plină vară: fiecărui deportat îi reveneau câte 200 de grame de apă pe zi și doar peşte sărat de mâncare. La fiecare oprire a trenului, în câmp erau aruncate cadavre, care, fie erau îngropate sumar, fie erau lăsate drept hrană pentru animale. Cei care ajungeau la destinație erau repartizați să muncească în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești.

O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia și care au venit din alte regiuni ale URSS, ferindu-se de puterea sovietică. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, căruia extrem de puțini au supraviețuit. Familiile le-au fost deportate în Siberia ori în stepele din nordul Kazahstanului. De altfel, unul din scopurile deportărilor a fost să populeze teritoriul Siberiei.

Deportările au provocat destrămarea comunităților, sărăcirea satelor și instaurarea unei stări de frică și neîncredere, ceea ce a afectat profund structura socială și identitară a regiunii. Mulți ani la rând, nimeni nu avea voie să vorbească despre tot ce s-a întâmplat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

După deportările din iunie 1941, au urmat încă două valuri de deportări în masă din Moldova.

Cel din 5-6 iulie 1949 a fost calificat drept o ofensivă economică, deoarece oamenii trimiși în Siberia erau mai mult sau mai puțin înstăriți. Valul spiritual-ideologic a fost al treilea, pe 31 martie-1 aprilie 1951.

Deși datele sovietice arătau că, în perioada 1941-1951, au fost deportate aproape 70 de mii de persoane, numărul lor a fost cu mult mai mare, afirmă istoricii din Republica Moldova.

#Basarabia #deportari #primul val

Lotul național de orientare sportivă al Republicii Moldova a obținut trei clasări pe podium la Campionatul Sud-Est European de Orientare, desfășurat în stațiunea montană Zlatibor din Serbia.

Echipa feminină de tineret, formată din Anna Donici, Daria Guțul și Anna Crotova, a cucerit medaliile de argint în proba de ștafetă.

O performanță similară a fost înregistrată de echipa masculină de seniori, alcătuită din Ivan Ișciuc, Ivan Fomiciov și Anatoli Fomiciov, care s-a clasat pe locul al doilea în aceeași probă.

Totodată, Ivan Fomiciov a obținut locul II în proba pe distanță medie, la categoria seniori masculin, aducând astfel Republicii Moldova a treia clasare pe podium.

Alți doi sportivi moldoveni au încheiat proba pe distanță medie pe locul VI. Alexand Golicov s-a clasat pe această poziție la categoria juniori masculin, iar Olesea Cecan la seniori feminin.

Competiția s-a desfășurat într-o zonă montană, la o altitudine de aproximativ 1.200 de metri, și a reunit 170 de sportivi din Bulgaria, România, Turcia, Republica Moldova, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina și Macedonia de Nord.