Ziua de 9 mai, marcată în Federația Rusă drept Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial, ocupă astăzi un loc central în discursul oficial și identitar al regimului Putin. De la o comemorare solemnă a eroismului soldatului sovietic, această sărbătoare a fost transformată, în ultimele două decenii, într-un instrument ideologic de legitimare a autoritarismului, de mobilizare naționalistă și de reconfigurare a imaginarului colectiv. Cultul victoriei („победобесие”) și monopolul asupra memoriei istorice au devenit piloni ai noii mitologii de stat, în care Rusia este prezentată ca bastionul moral asediat de un Occident „decadent” și de fostele republici sovietice „trădătoare”, transmite IPN.md.
În perioada sovietică, Ziua Victoriei era comemorată cu o solemnitate relativ reținută, cel puțin până în anii ’60. Stalin însuși a menținut o atitudine ambivalentă față de această sărbătoare, evitând o glorificare excesivă a victoriei. Abia în 1965, în timpul lui Leonid Brejnev, 9 mai a fost declarată zi nelucrătoare, fiind introdusă celebrarea prin parade militare regulate și solemnizată ca mit fondator al identității sovietice.
Această reconfigurare a fost însoțită de o narațiune oficială, care atribuia victoria exclusiv eroismului soldaților sovietici și conducerii comuniste, ignorând sau minimizând contribuțiile altor membri ai coaliției antihitleriste. După prăbușirea URSS, în anii ’90, sărbătoarea a cunoscut o desacralizare treptată: într-o Rusie slăbită de crize economice și politice, Ziua Victoriei a fost păstrată mai degrabă ca o formă de nostalgie, cu o simbolistică mult diminuată.
Venirea lui Vladimir Putin la putere a marcat o reinvestire strategică a acestei date, care a devenit un element central în reconstituirea unei ideologii de stat, bazate pe forță, misiune istorică și „destin civilizator”. Putin a intuit potențialul enorm de mobilizare al mitului „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” și a transformat 9 mai într-un spectacol propagandistic dublu: intern, consolidând coeziunea socială printr-un naționalism controlat; extern, reafirmând aspirațiile imperiale ale Rusiei în fața lumii occidentale. Astfel, comemorarea s-a metamorfozat într-un ritual politic, în care glorificarea trecutului militar servește direct agendei autoritare a prezentului.
Mitul 9 mai – pilonul ideologiei „lumii ruse”
Instrumentarea Zilei Victoriei ca vehicul al naționalismului revizionist a adăugat o dimensiune agresiv-expansionistă sărbătorii. În această cheie, mitologia construită în jurul zilei de 9 mai legitimează atât autoritatea internă a regimului Putin, cât și acțiunile sale agresive externe. Războaiele din Georgia, anexarea Crimeii, invaziile din estul Ucrainei sunt prezentate ca acte de apărare legitimă împotriva „amenințărilor naziste”, fabricate propagandistic.
În viziunea Kremlinului, Ziua Victoriei a devenit o componentă esențială a conceptului politic de „Russkiy mir” – „lumea rusă”, o construcție ideologică menită să revendice spațiul post-sovietic sub pretextul unei continuități istorice. Acceptarea ritualurilor de 9 mai în spațiul post-sovietic este impusă ca probă a loialității față de Rusia. În această paradigmă, comemorarea nu mai este un simplu act de memorie, ci un test de apartenență geopolitică: cine celebrează alături de Moscova este „de-al nostru”, cine refuză este un „nazist”, care trebuie anihilat.
9 mai, „lumea rusă” și războiul genocidal împotriva Ucrainei
Războiul declanșat împotriva Ucrainei în 2022 a radicalizat și mai mult sensul zilei de 9 mai în propaganda rusă. Dacă anterior sărbătoarea era utilizată pentru glorificarea trecutului, acum ea servește drept justificare ideologică a unui război de exterminare etnică.
Moscova a fabricat o narațiune potrivit căreia Ucraina este o „entitate nazistă”, care trebuie „denazificată”. Această falsificare grotescă legitimează, în ochii propagandei, crimele de război, deportările, distrugerile și epurarea culturală a Ucrainei. Nu doar soldații ucraineni, ci și întreg poporul este țintit ca purtător al unei identități „inamice”.
Presa de stat și televiziunile rusești au normalizat apelurile deschise la exterminarea ucrainenilor, sub o retorică ce amintește frapant de metodele regimului nazist german. Astfel, regimul Putin preia tehnicile ideologice și justificările genocidare ale nazismului, inversând semnificația originară a luptei antihitleriste.
În realitate, astăzi Rusia practică ceea ce Hitler a teoretizat: distrugerea sistematică a unui popor sub pretextul purificării ideologice. Ucrainenii sunt vizați nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt – o comunitate națională care refuză să fie rusificată.
Ziua în care se testează suveranitatea Republicii Moldova
În fiecare an, în ziua de 9 mai, Republica Moldova este supusă unui test de reafirmare a suveranității sub presiunea de a se lăsa antrenată în orchestrarea ideologică a Kremlinului. Ceea ce mulți prezintă ca fiind „o simplă sărbătoare a victoriei” este, de fapt, o operațiune de influență politică masivă, prin care Rusia își menține pârghiile culturale, politice și simbolice asupra spațiului moldovenesc.
Participarea la sărbătorile de 9 mai în termenii impuși de Moscova nu este un act de curtoazie, ci o capitulare simbolică. Este o formă de validare a expansionismului rus, a ideologiei neonaziste, care legitimează exterminarea națiunilor „neascultătoare”.
În contextul actual, în care războiul din Ucraina demonstrează fără echivoc consecințele aservirii față de „lumea rusă”, Republica Moldova trebuie să înțeleagă faptul că refuzul de a celebra 9 mai în registrul impus de Kremlin este o chestiune de supraviețuire națională. Acceptarea panglicilor „Sfântul Gheorghe”, glorificarea simbolurilor sovietice, defilările cu steaguri roșii sunt semnale ale unei capitulări morale și politice.
Autoritățile Republicii Moldova au obligația constituțională și morală să apere demnitatea națională. Piața centrală a Chișinăului nu poate deveni o anexă a Pieței Roșii. Străzile orașelor moldovenești nu pot fi teatrul glorificării ocupației sovietice. În schimb, 9 mai trebuie să devină, asemenea Varșoviei, Vilniusului sau Kievului, o zi de comemorare a suferințelor provocate de regimurile totalitare.
Cei care aleg să sărbătorească 9 mai în termenii Kremlinului aleg, conștient sau nu, să se plaseze de partea agresorului, de partea trădării. Iar trădarea, într-un moment de răscruce istorică, nu poate fi tolerată.
Republica Moldova nu mai are luxul ambiguității. Viitorul său european și autentic național depinde de curajul de a spune clar și ferm: nu acceptăm 9 mai ca simbol al dominației Moscovei. 9 mai trebuie să fie ziua reafirmării hotărârii noastre de a trăi liberi, demni și independenți.
