„Nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că Republica Moldova are riscuri și amenințări militare directe. Trebuie să luăm în considerare prezența pe teritoriul Republicii Moldova a unor trupe străine, care staționează ilegal de ani de zile. În plus, trebuie să luăm în considerare existența unor forțe comparabile cu Armata Națională, care sunt la comanda unui regim autoproclamat”. Declarațiile aparțin expertului Viorel Cibotaru, fost ministru al Apărării, și, potrivit IPN, au fost făcute în cadrul emisiunii „Important” de la postul TVC 21.
Republica Moldova are obligații față de comunitatea internațională și față de propriul popor prin semnarea Cartei ONU în 1991, fapt prin care s-a obligat să ia toate măsurile pentru apărarea propriului teritoriu și pentru pacea colectivă. „După 2014, când riscurile unei agresiuni militare asupra Republicii Moldova s-au înmulțit și mediul de securitate, în care ne aflăm, a devenit mult mai complicat și mai periculos prin anumite evenimente care se întâmplau în jurul nostru, problema sistemului de securitate și apărare națională a Republicii Moldova a devenit foarte importantă”, a explicat Viorel Cibotaru.
Pentru o perioadă destul de lungă autoritățile și societatea Republicii Moldova începuse să uite ce înseamnă un sistem de apărare. „Și aici nu e vorba numai de armata națională, de cadrele militare sau numai de securitatea militară. Noi uitasem că sistemul de apărare trebuie să fie unul închegat. Pentru fiecare stat din lume, recunoscut internațional ca formațiune național-statală, cu caracterul său de independență, suveranitate și integritate teritorială, apărarea este un element important. Faptul că noi începusem să uităm, să diminuăm, să ignorăm, să camuflăm acest termen (sistem de apărare, n.r.), a scos la iveală faptul că atunci când a fost nevoie de armată, ea nu prea putea să-și îndeplinească misiunile constituționale, în situația care s-a creat în 2014”, a adăugat expertul.
Fostul ministru a menționat că prima etapă de constituire a sistemului de apărare (1990-1997) a fost destul de anevoioasă. Fusese adoptat modelul Danemarcei, cu o armată nu prea mare, constituită din brigăzi. Din anul 2002 se poate vorbi de începutul unui proces de reformare a sistemului de securitate și apărare, care a vizat adoptarea unor documente de politici și strategii. „Reforma din 2002 nu a fost dusă până la capăt, dar guvernarea comunistă de atunci a înțeles realitățile geopolitice și a început o apropiere, un dialog strategic cu Statele Unite și NATO. Asta a însemnat noi abordări, noi tendințe, care s-au finalizat cu adoptarea în 2008 a Concepției Securității Naționale și în 2011 cu adoptarea Strategiei Securității Naționale”.
Rolul partenerilor occidentali în sprijinirea reformei militare din Republica Moldova a crescut după 2009, dar mai ales după 2014.
În opinia lui Viorel Cibotaru, „principiul neutralității nu funcționează în cazul Republicii Moldova”, deoarece nu este acceptat de unul dintre principalii parteneri strategici – Federația Rusă. „Îl respectă numai Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană”.
