Anul 2021 a fost presărat cu de toate. A fost o perioadă cu multe provocări, speranțe, ratări și împliniri. Medicul Alexandru Botizatu, șeful Departamentului reanimare și terapie intensivă al Spitalului clinic Republican, intervievat de IPN.MD a vorbit despre experiența pe care a trăit-o în sistemul medical, cel mai afectat de această pandemie.

După un noiembrie 2020 zbuciumat, în care pandemia COVID-19 a atins apogeul, 2021 a venit ca o speranță, o nouă suflare pentru sistemul medical. Dar euforia nu a durat prea mult. Sărbătorile de iarnă, în care s-a cam uitat de restricții, dar și mutația britanică au aruncat repede în sus statisticile infecțiilor și deceselor.

Odată cu lansarea campaniei de vaccinare a apărut și acea speranță. Doctorul Alexandru Botizatu a fost printre primii care și-a administrat serul și a îndemnat toată lumea să-i urmeze exemplul. Au urmat reacții la care nu s-a așteptat. A fost blamat și acuzat că ar promova afaceri, că este un actor care mimează vaccinarea.

Aprilie 2021 a venit cu scăderea simțitoare a numărului îmbolnăvirilor. Tensiunea s-a mai redus și mulți dintre medici chiar au reușit să-și ia concediu. Septembrie a început în liniște, dar a continuat cu un nou val. Un val care a fost resimțit altfel decât cel din toamna lui 2020, și anume prin prisma profilului pacientului cu COVID-19.

2021 rămâne pentru medicul Alexandru Botizatu cu o „sete nebună de a fi alături de familie”. Responsabilitățile la muncă i-au lăsat prea puține duminici și zile de sărbătoare alături de cei dragi. Copiii se împacă greu cu această situație. Îl roagă să vină măcar o dată pe săptămână să-i ia de la școală și de la grădiniță, să le promită că „următoarea” duminică o vor petrece împreună. Dar sunt și foarte mândri de munca tatălui lor. Fiica mai mare, elevă în clasa a șasea, a vorbit despre aceasta și în proiectele sale de la școală. Până nu demult, era hotărâtă să-i urmeze calea, însă programul încărcat al tatălui ei o face să se mai gândească dacă să aleagă medicina, pentru că nu-și imaginează să lipsească atât de mult de lângă familie.

„Soția nu știa cum să-i spună copilului unde este tata. Imaginea acestui tânăr am văzut-o zilnic. Am văzut cum el mă roagă să-l salvez. A decedat”. „Vor să trăiască și oamenii de 80-90 de ani. Să vedeți acea mătușică de 81 de ani, cu atâta dragoste să vrea să trăiască. Pentru ea contează fiecare zi. Ea vrea să se bucure de nepoți. Vezi acea mătușică cu mâinile brăzdate, te gândești cât de mult a muncit și încerci să o răsplătești. Zilnic, îmi spun – empatie la minimum că afectează activitatea, dar nu poți. De fiecare dată vrei să plângi. E foarte dureros”, spune Alexandru Botizatu.

În fiecare zi, în drum spre muncă, își promite să nu să se implice emoțional. E mai bine așa, ca să-și poată ajuta pacienții. Dar aflarea printre suferinzii de la terapie intensivă e o încercare grea. Prea multe vieți pierdute. Prea devreme.

„Acasă sunt seri în care nu vorbesc deloc. Devin cumva irascibil, pe acest fundal, ridic vocea. Dacă tac, mă enervez și mai mult, îmi trec prin cap imagini cu cei care au decedat. Și chiar dacă sunt cazuri fericite, fericirea este net-inferioară sentimentelor de tristețe când un pacient moare”, mărturisește medicul.

Până la pandemie, Alexandru Botizatu mergea la teatru și reușea să vadă toate spectacolele din stagiune, dar de un an nu a fost la niciun spectacol.

„Sunt trist că multă lume e nevaccinată. Îmi doresc ca lumea să aibă mai multă încredere în medici. Îmi doresc o relație mai aproape de oameni și a guvernanților. Actualul sistem politic mi-l doresc mai aproape de oameni. Îi simt distanți. Au probabil politici strategice, dar acestea sunt reci. Oamenii au nevoie de oameni, dar ei se simt marginalizați”, spune Alexandru Botizatu.

2021 îl lasă cu speranța că se va diminua numărul infectărilor, că următoarele mutații nu vor fi atât de agresive, că se va activiza vaccinarea și populația va obține imunitate colectivă sau dobândită. Are speranța că suntem și vom fi o lume „vie”. „Este nevoie de o schimbare a atitudinii oamenilor față de semeni. Să ne bucurăm de succesele unul altuia. Sunt trist, dar optimist că, după ce scăpăm de virus, nu mergem într-o eră a oamenilor tehnici”, a mai spus medicul.

sursă: IPN.MD

#Alexandru Botizatu #pandemie #Spitalul Clinic Republican

Cel puțin 111 de persoane au murit în Columbia, după ce un cutremur cu magnitudinea de 7,4 a lovit luni partea de vest a țării, potrivit autorităților, scrie Reuters.

Epicentrul seismului a fost localizat în apropierea localității San José del Palmar, în provincia Chocó, o regiune slab populată de pe coasta Pacificului. Cele mai multe victime au fost raportate în provincia Risaralda, situată în regiunea producătoare de cafea.

În orașul Cali, unul dintre cele mai mari din Columbia, autoritățile au anunțat că mai multe persoane au rămas blocate sub dărâmături, după ce peste douăzeci de clădiri s-au prăbușit.

Serviciul Geologic al Columbiei a anunțat că seismul a fost cel mai puternic înregistrat în țară în ultimii zece ani. Până la ora 10:00, ora locală, au fost înregistrate două replici, cu magnitudini de 2,8 și 4,8, cea din urmă fiind resimțită puternic.

Columbia este o țară cu activitate seismică frecventă, fiind traversată de trei lanțuri muntoase ale Anzilor. De-a lungul timpului, cutremurele și alunecările de teren au provocat numeroase victime.

Unul dintre cele mai grave dezastre a avut loc în 1985, la Armero, când aproximativ 25.000 de oameni au murit în urma unei alunecări de teren provocate de erupția vulcanului Nevado del Ruiz. În 1999, un cutremur cu magnitudinea de 6,2 a lovit regiunea cafelei, inclusiv orașele Armenia și Pereira, provocând moartea a peste 1.000 de persoane.