Ministerul Economiei și Infrastructurii și-a dat, pe semne, cea mai adecvată apreciere: structura sa operațională este „austeră și insuficientă”. Această apreciere se conține în Conceptul de reformare a Agenției pentru investiții, elaborat de Minister. Iar pentru că Ministerul Economiei duce lipsă de oameni calificați (de fapt, ca și multe alte structuri de stat), să gândească ambițios se pare că nu este în stare, scrie bani.md. Altfel cum să explicăm faptul că esența Conceptului elaborat de instituție de reformare a Agenției pentru investiții se rezumă la „naționalizarea” Zonelor Economice Libere (ZEL) din Moldova?

Scrisoarea cu descrierea Conceptului, copia căruia o deține redacția agenției InfoMarket, prevede transmiterea tuturor ZEL, iar toate sunt eficiente și profitabile, sub controlul Agenției pentru investiții, care este ineficientă și finanțată de la bugetul de stat: altfel de ce ar fi nevoie să fie reformată?

Conducerea actuală a Ministerului Economiei a inventat să-și „asume” succesele și cel mai important, bugetele Zonelor antreprenoriatului liber, transmițând gestiunea acestora Agenției pentru investiții. Și bugetele joacă aici nu un ultim rol: cel al Agenției pentru investiții este de 17,6 mln lei pe an, iar ale administrațiilor celor șapte ZEL – 35,7 mln lei pe an. Dar! Agenția este finanțată de la bugetul de stat, iar toate ZEL-urile activează după principiul autofinanțării: din contul atragerii investitorilor și prestarea acestora a serviciilor necesare pentru activitatea lor.

Din punct din vedere istoric, dezvoltarea Zonelor antreprenoriatului liber în Moldova s-a mișcat destul de lent. Legea privind ZEL a fost adoptată încă în 2001, dar activitatea principală în zone a început abia în 2010. Pe parcursul celor 12 ani care au trecut, acest model de atragere a investițiilor în țară, crearea locurilor de muncă, majorarea alocațiilor la bugetul de stat și creșterea exporturilor s-au manifestat excelent.

În prezent, în Moldova activează șapte ZEL-uri: Bălți, Ungheni-Business, Expo-Business-Chișinău, Valcaneș, Tvardița, Taraclia și Otaci-Business, care dispun de 38 de subzone active în toată țara.

Rezultatele activității lor în cifre (date pentru 2020):

– Cota exportului tuturor ZEL în volumul total al exporturilor economiei naționale – 22,3%.
– Cota exportului producției industriale a tuturor ZEL în volumul exportului industrial al Moldovei – 39,9%.
– Cota fabricării producției industriale de către toate cele șapte ZEL în volumul total al producției din Moldova.
– Cota angajaților de la toate ZEL-urile din țară, comparativ cu numărul populației ocupate din țară – 12,6%.

Și în cifre absolute:

– Volumul vânzărilor tuturor ZEL-urilor – 10,8 mlrd lei.
– Volumul exportului – 9,6 mlrd lei.
– Numărul angajaților din toate ZEL-urile – 16,3 mii oameni.
– Impozite plătite la bugetul de stat – 631 mln lei.

Și această dinamică este pozitivă din an în an. Unii indicatori s-au redus puțin în 2020 din motive obiective – pandemia, dar, în general, dinamica indicatorilor din ZEL-uri a fost anul trecut mai mare decât în medie pe economia Moldovei.

Oare ce din indicatorii de mai sus ai activității ZEL, reglementată de legislația țării, nu aranjează Ministerul Economiei. Probabil că nici Ministerul Economiei, nici Agenția pentru investiții nu se pot lăuda cu astfel de succese. Mai ales că și zonele economice s-au consolidat în ultimii 12 ani, pe an ce trece aici apar tot mai mulți investitori rezidenți și, desigur, în zonele economice libere sunt bugete administrative.

În conceptul elaborat de minister așa și scrie: la comasarea Agenției pentru investiții cu toate cele șapte ZEL, bugetul noii structuri va ajunge la peste 53 mln lei (17,6 mln lei de la bugetul de stat, care sunt destinate Agenției și 35,7 mln lei de la șapte ZEL).

De asemenea, se propune să fie „soluționată” și problema cadrelor. La Agenție pentru investiții (ca și în multe alte structuri) lipsesc specialiști. Dar Ministerul Economiei consideră că va putea completa statele de personal ale acesteia, în același timp și ale ministerului, din contul specialiștilor care acum muncesc în administrația ZEL.

Tabelul „optimizării” personalului, prezentat în Concept:

De „optimizarea” personalului are nevoie doar Ministerul Economiei și Agenția pentru investiții, deoarece personalul ZEL nu are nevoie de aceasta: zonele economice libere sunt la autofinanțare, unde se aplică legile economiei de piață, inclusiv în privința personalului.Se vede că numărul angajaților nu se schimbă. Se schimbă doar locul lor de muncă sau unde vor munci. E o schemă perfectă de „optimizare”! Fără să mai vorbim că în administrațiile ZEL mai este și personal tehnic: instalatori, electricieni, etc., care acum vor trebui să muncească la Agenția pentru investiții sau la Ministerul Economiei…

Întrebarea principală, la care Conceptul nu oferă un răspuns (sau îl evită?) este cum vor aprecia această inițiativă rezidenții – investitorii străini? În prezent, ei conlucrează la direct cu administrațiile zonelor economice libere, activitatea și atribuțiile cărora sunt reglementate strict de legislația în vigoare. Pentru ei este clar cum și cu cine să lucreze.

Astăzi, în toate cele șapte ZEL ale Moldovei activează în jur de 230 de investitori străini, care în toți anii de existență a zonelor economice libere din Moldova au investit în ele peste 460 mln USD (datele de la 31.12.2020). Faptul că aceștia și-au deschis procesul de producție în Moldova este meritul pe deplin al administrațiilor Zonelor Economice Libere.

Și dacă va fi adoptat Conceptul de reformare a Agenției pentru investiții, investitorii rezidenți vor avea de a face cu funcționari, cu toate procedurile birocratice ce rezultă de aici, momente pe care se străduie să le evite orice afacere, mai ales investitorii străini. Câți investitori vor rămâne, în final în ZEL? Și vom mai putea în general să vorbim de atragerea noilor investitori în Zonele Economice Libere ale Moldovei?

Din 2010, actualul guvern este al 11-lea. Am avut în această perioadă și 11 miniștri ai Economiei. Zece predecesori ai actualului ministru Sergiu Gaibu, inclusiv Vadim Brânzan, care a fost ministru în 2019, în guvernul Sandu, actualului președinte al țării, au fost destul de constructivi în privința zonelor antreprenoriatului liber: ZEL se dezvoltă, vin noi investitori, ceea ce înseamnă că dacă funcționarii nu sunt în stare să ajute, nici nu încurcă. Economiei țării și bunăstarea oamenilor în consecință doar cresc.

Acum este evident că țara duce lipsă de specialiști. Nu ajung oameni care ar vrea și putea să muncească în structurile de stat și guvernamentale. Deficitul de cadre din Agenția pentru investiții (dacă e să credem datele din tabel) este de 48%. Adică pentru fiecare angajat există o funcție vacantă. Nu stau mai bine lucrurile, dacă e să credem același tabel, nici la Ministerul Economiei, care vrea din contul specialiștilor ZEL să-și mărească personalul cu 13 oameni. Dar, omorând modelul de afaceri, format pe parcursul multor ani, e puțin probabil că se va putea conta pe creșterea propriei eficiențe. Istoria și statistica sunt științe dure.

Dorința Ministerului Economiei de a reforma Agenție pentru investiții merită respect. Dar de ce un organism bolnav se propune să fie tratat din contul unui sănătos? Se știe că într-un mediu putred se strică totul. Nu vrem să credem că Ministerul Economiei acționează după principiul – ”să moara și capra vecinului!”, dar altfel nici nu se poate de caracterizat conceptul pe care l-a propus.

Sau, dacă e să facem o paralelă cu apa, Ministerul Economiei atât de multă atenție acordă bugetele celor șapte Zone, care singure câștigă pentru propria existență și activitate, că a decis să meargă pe principiul ”după noi și potopul!” Peste un timp și vor trece la activ succesele ZEL sau ceea ce va rămâne de la ele?…

Unul din principiile de bază din medicină este să nu dăunezi! Tot acesta se aplică și în privința modelelor economice funcționale. Orice reformă, înainte de lansare, pleacă de la necesitate: cresc sau nu indicatorii, continuă dezvoltarea sau e stagnare. Anume aceasta vedem acum în Agenție pentru investiții. Acolo, indiscutabil, este nevoie de reformă, deoarece obiectivul principal al Agenției este să fie ambasador al activității economice, sarcină căreia nu îi face față foarte bine.

Dar dacă cifrele de afaceri ale ZEL cresc și vin noi investitori (doar în 2021 au fost anunțate în jur de zece noi proiecte investiționale în sumă totală de 200 mln USD), zonele economice se dezvoltă, la ce bun e nevoie de aceste modificări? Și nu există logică de a interveni într-un organism sănătos. Mai ales că și prin lege, toate ZEL, având o anumită autonomie în atragerea și interacțiunea cu investitorii, sunt controlabile de Ministerul Economiei. Riscurile care apar dacă Ministerul Economiei nu renunță sunt foarte mari. Pe piața investițiilor străine există o concurență acerbă între țări. Moldova câștigă în unele segmente, pierde în altele și mari proiecte investiționale atractive se deschid în alte țări ale Europei de Est. Despre ce fel de competitivitate a țării noastre în lupta pentru investițiile străine putem vorbi dacă de ”atragerea” lor se vor ocupa funcționarii, cu toate consecințele de rigoare?

Din partea redacției: Bani.md oferă drept la replică Agenției pentru investiții, Ministerului Economiei și Infrastructurii, altor părți interesate.

#buget #Ministerul Economiei #ZEL

Pe 3 noiembrie, aproximativ 210 milioane de alegători înscriși pe listele electorale vor decide câtă putere va avea Donald Trump în restul mandatului său de președinte al Statelor Unite. Trump nu se află pe buletinele de vot, însă controlul asupra Congresului american este în joc. Format din Camera Reprezentanților și Senat, Congresul adoptă legile țării și controlează cheltuielile la nivel federal. Organizate la jumătatea mandatului de patru ani al unui președinte american, alegerile intermediare stabilesc componența Congresului, scrie antena3.ro.

Sunt puse în joc toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de mandate din Senat, inclusiv în cadrul unor alegeri speciale organizate în Florida și Ohio pentru ocuparea locurilor lăsate vacante de Marco Rubio, secretarul de stat, și de vicepreședintele JD Vance. Alegătorii din 36 de state își vor alege și guvernatorii.

Fiecare membru al Camerei Reprezentanților reprezintă o circumscripție electorală și are un mandat de doi ani, în timp ce senatorii sunt aleși pentru șase ani.

Alegerile intermediare sunt considerate, de asemenea, un referendum asupra activității președintelui în exercițiu.

Pe lângă membrii Congresului și guvernatori, alegătorii vor desemna și parlamentari la nivelul statelor federale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Care sunt mizele alegerilor pentru Camera Reprezentanților și Senat?

Republicanii dețin majoritatea în ambele camere ale Congresului. Pierderea controlului asupra oricăreia dintre ele le-ar oferi democraților posibilitatea de a bloca proiecte legislative și de a deschide anchete privind activitatea administrației Trump.

Pentru a prelua controlul, democrații trebuie să câștige încă trei mandate în Camera Reprezentanților și patru în Senat.

O împărțire egală a mandatelor în Senat, de 50 la 50, le-ar permite republicanilor să păstreze controlul, deoarece Vance poate vota pentru departajare.

Cum funcționează alegerile pentru Camera Reprezentanților?

Camera Reprezentanților este camera inferioară a Congresului american.

Cei 435 de membri ai săi reprezintă fiecare câte o circumscripție electorală și au mandate de doi ani, astfel că toate locurile sunt disputate la fiecare doi ani.

Mandatele sunt repartizate între state în funcție de populație, pe baza recensământului american, organizat o dată la zece ani.

California, cel mai populat stat, are 52 de mandate, în timp ce statele cu populații mici, precum Wyoming și Vermont, au câte unul.

Un partid are nevoie de 218 mandate pentru a obține majoritatea.

Republicanii controlează în prezent Camera Reprezentanților, cu 218 mandate, față de cele 214 ale democraților. Alte două locuri sunt vacante, câte unul deținut, anterior, de fiecare partid.

Noua Cameră a Reprezentanților își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cum funcționează alegerile pentru Senat?

Senatul este camera superioară a Congresului american.

Cei 100 de membri ai săi, câte doi din fiecare stat, indiferent de populația acestuia, sunt aleși la nivelul întregului stat și au mandate de șase ani. Aproximativ o treime dintre mandate sunt disputate la fiecare doi ani.

Anul acesta, au loc alegeri ordinare pentru 33 de mandate, precum și alegeri speciale în Florida și Ohio. Aceste două scrutinuri vor desemna senatorii care vor ocupa, pentru restul de doi ani, locurile deținute, anterior, de Marco Rubio și JD Vance.

Dintre cele 35 de mandate puse în joc, 22 sunt deținute în prezent de republicani și 13 de democrați.

Republicanii au în prezent 53 de senatori, iar democrații 45. Alți doi senatori independenți se alătură democraților, ceea ce oferă blocului democrat 47 de mandate.

Democrații au nevoie de un câștig net de patru mandate pentru a ajunge la 51 și a prelua controlul.

Republicanii pot păstra controlul și cu 50 de mandate, deoarece vicepreședintele Vance poate vota pentru departajare.

Noul Senat își va începe mandatul pe 3 ianuarie 2027.

Cele mai importante curse electorale pentru Senat

Pentru a câștiga majoritatea în Senat, democrații trebuie să păstreze cele 13 mandate pe care le apără și să obțină locuri deținute în prezent de republicani.

În Georgia, senatorul democrat Jon Ossoff îl înfruntă pe republicanul Mike Collins.

În Michigan, democratul Abdul El-Sayed și republicanul Mike Rogers concurează pentru un mandat rămas vacant, în timp ce în New Hampshire, democratul Chris Pappas îl înfruntă pe republicanul John Sununu, tot pentru un loc vacant.

Mandatele deținute de republicani le oferă democraților oportunități și în alte state.

În Maine, senatoarea republicană Susan Collins îl înfruntă pe democratul Troy Jackson, care l-a înlocuit pe Graham Platner, câștigătorul alegerilor preliminare, după retragerea acestuia în iulie.

În Carolina de Nord, democratul Roy Cooper și republicanul Michael Whatley concurează pentru un loc rămas vacant.

Curse strânse se desfășoară și în Ohio, Alaska și Iowa, în timp ce Texas și Kansas atrag tot mai multă atenție, pe măsură ce democrații caută noi posibilități de a obține majoritatea.

Deși democrații au un drum mai dificil către majoritatea din Senat decât către preluarea controlului asupra Camerei Reprezentanților, numărul tot mai mare de curse electorale competitive le-a îmbunătățit perspectivele de a câștiga camera superioară, potrivit analiștilor electorali.

Care sunt principalele teme ale alegerilor?

Costul vieții se află în fruntea preocupărilor alegătorilor, în condițiile în care creșterea prețurilor la benzină, cheltuielile cu locuințele și costurile asigurărilor medicale pun presiune asupra bugetelor gospodăriilor.

Drepturile reproductive rămân o temă importantă, alături de imigrație și de starea democrației americane.

Războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, precum și dezvoltarea rapidă a Intenligenței Artificiale și a centrelor de date au generat noi preocupări legate de securitate, locuri de muncă și costurile energiei.

Cine votează la alegerile intermediare?

Aproximativ 210 milioane de americani sunt înscriși pe listele electorale, reprezentând aproape opt din zece locuitori ai SUA cu vârsta de cel puțin 18 ani, potrivit USAFacts, o organizație nepartizană care centralizează date guvernamentale.

California are cei mai mulți alegători înregistrați, 23,2 milioane, urmată de Texas, cu 17,4 milioane, și Florida, cu 13,6 milioane.

Împreună, aceste trei state reprezintă aproximativ 26% din totalul alegătorilor înscriși pe liste.

La polul opus se află Wyoming, cu 278.468 de alegători, Vermont, cu 459.455, și Alaska, cu 603.310.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților?

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea bloca proiectele legislative ale republicanilor și ar putea folosi comisiile parlamentare pentru a ancheta administrația Trump.

Democrații ar avea și posibilitatea de a declanșa procedura de punere sub acuzare a președintelui, prerogativă care aparține exclusiv Camerei Reprezentanților.

Controlul asupra acestei camere le-ar oferi, de asemenea, o influență mai mare asupra finanțării guvernului federal.

Orice proiect de lege trebuie aprobat de ambele camere, astfel că un Senat controlat de republicani nu ar putea adopta singur legi.

Ce se întâmplă dacă republicanii pierd Senatul?

Un Senat controlat de democrați ar putea bloca proiecte legislative și ar putea respinge persoanele nominalizate de președinte pentru diverse funcții, inclusiv judecători federali, judecători ai Curții Supreme, membri ai guvernului și ambasadori.

Din acest motiv, controlul asupra Senatului are consecințe care depășesc următorii doi ani.

Judecătorii federali sunt numiți pe viață, astfel că deciziile lor pot influența sistemul judiciar mult timp după încheierea mandatului unui președinte.

Senatul este și camera în care se desfășoară procesul unui președinte pus sub acuzare de Camera Reprezentanților.

Demiterea președintelui necesită o majoritate de două treimi, prag pe care niciunul dintre partide nu pare să îl poată atinge.

Dacă democrații câștigă ambele camere, vor deține întreaga putere?

Nu. Trump ar rămâne președinte și ar putea respinge legile prin veto. Pentru anularea unui veto prezidențial este necesară o majoritate de două treimi în fiecare cameră a Congresului.

Regulamentul Senatului prevede, de asemenea, că sunt necesare 60 de voturi pentru încheierea dezbaterilor asupra majorității proiectelor legislative, deși anumite legi bugetare pot fi adoptate cu majoritate simplă.

Prin urmare, o majoritate restrânsă nu garantează că un partid își poate pune în aplicare programul politic.

O Cameră a Reprezentanților controlată de democrați ar putea iniția o nouă procedură de punere sub acuzare împotriva lui Trump, care a trecut deja de două ori prin această procedură.

Totuși, demiterea unui președinte necesită o majoritate de două treimi în Senat.

Când vom afla rezultatele?

Primele rezultate vor începe să apară după închiderea primelor secții de votare, pe 3 noiembrie, la ora 18:00 pe Coasta de Est a SUA (01:00 miercuri, ora României), însă în unele curse foarte strânse ar putea trece mai multe zile până la stabilirea câștigătorilor. Rezultatele anunțate în noaptea alegerilor sunt preliminare.

Numărarea finală a voturilor poate dura zile sau chiar săptămâni, deoarece autoritățile trebuie să centralizeze voturile prin corespondență, buletinele de vot provizorii și celelalte voturi rămase de numărat înainte de validarea rezultatelor.

Ritmul diferă de la un stat la altul. Anumite curse electorale ar putea necesita organizarea unui nou scrutin.

În Georgia, dacă niciun candidat pentru Senat nu obține majoritatea voturilor, va fi organizat un al doilea tur pe 1 decembrie.

Deoarece republicanii au fost, în mod tradițional, mai puțin deschiși decât democrații să voteze prin corespondență, în unele state rezultatele inițiale ar putea indica un avantaj al candidaților republicani, care să se reducă sau chiar să dispară după numărarea voturilor rămase. Acest fenomen este cunoscut drept „mirajul roșu” și s-a manifestat mai ales în 2020.

„Mirajul roșu” a fost folosit de Trump pentru a minți că alegerile din 2020 au fost furate și că el l-a câștigat de fapt. Donald Trump a pierdut decisiv acele alegeri în fața lui Joe Biden. Trump continuă să mintă până în prezent că a câștigat acele alegeri.

În statele care numără mai întâi voturile prin corespondență, se poate produce fenomenul invers. O întârziere a numărării voturilor sau schimbarea candidatului aflat în frunte nu reprezintă, în sine, dovezi ale unei fraude electorale.

Alegerile vor decide cine elaborează legile, cine supraveghează activitatea administrației și cine controlează cheltuielile federale, stabilind astfel raportul de forțe politice pentru restul mandatului lui Trump.