Încă un comandant militar rus a fost ucis în orașul ucrainean Cernobaievka, regiunea Herson, în urma unui atac de artilerie, a anunțat, sâmbătă, 19 martie, Statul Major General al Forțelor Armate din Ucraina.

Potrivit forţelor armate ucrainene, ar fi vorba de general-locotenentul rus Andrei Mordvciov, comandantul Armatei a VIII-a ruse din cadrul Districtului militar Sud al Federaţiei Ruse.

Consilierul ministrului ucrainean de interne, Vadim Denisenko, afirmă că, nici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Uniunea Sovietica nu a pierdut atât de mulţi generali în doar trei săptămâni.

Denisenko, care a făcut aceste declaraţii la postul de televiziune local Rada, a spus că nu are nimic împotrivă ca aşa ceva să se mai întâmple dacă invadatorii continuă agresiunea.

Armata a VIII-a a Federației Ruse este responsabilă pentru regiunile separatiste din estul Ucrainei Donețk și Lugansk.

Decesul lui Andrei Mordvciov este al cincilea general rus ucis de armata ucraineană de la începerea războiului.

Statul Major al armatei ucrainene a mai precizat sâmbătă că peste 14.000 de soldați ruși au fost uciși în cele trei săptămâni de la invazia Rusiei.

Potrivit estimărilor serviciilor occidentale de intelligence, 7.000 de militari ruși ar fi fost uciși de armata Ucrainei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#decedat #general #Rusia #Ucraina

„Limba maternă înseamnă familie și rădăcini, identitate și emoție. Este una dintre legăturile care ne apropie de cei dragi, de generațiile care ne-au precedat și de cei care vin după noi”. Este mesajul ambasadoarei Uniunii Europene în Republica Moldova, Iwona Piórko, transmis de Ziua Limbii Române, marcată astăzi, 31 august.

Totodată, ambasadoarea UE în Republica Moldova a recitat, pentru prima dată, o poezie în limba română – „Mama”, scrisă de fiica sa, Julia Piórko Bermig, și adaptată în limba română de Paula Erizanu.

„Poate într-o zi ea va zări ce vedem cu toții, pletele care îi curg ca un râu tot mai subțire, căzând ca mangrovele Cearcănele încrețindu-se când zâmbește, la fel cum se strânge o geacă de piele, când ea îmi lipsește, tot ce pot spune e că mi-e un dor foarte gol de casă. Iată cine e ea – un adăpost. În zori și în amurg, o rază strălucitoare. Un far, în așteptare”, a spus Iwona Piórko.