În timp ce lumea se întreba unde este ministrul rus al Apărării după ce oficialul a dispărut pentru aproape două săptămâni, acesta ar fi vizitat China și Coreea de Nord pentru a cere rachete care urmau să fie utilizate în Ucraina. Ipoteza aparține omului de afaceri din Rusia Leonid Nevzelin și a fost enunțată în cadrul discuției cu jurnalista rusă Iulia Latînina.

Nevzelin susține că, potrivit surselor sale, inițial Șoigu a mers să verifice arsenalul nuclear. Ulterior, acesta ar fi cerut liderilor de la Phenian muniții și armament, deoarece cele pe care le avea Rusia deja se termină, iar fabricile care le produceau nu mai pot să lucreze din cauza sancțiunilor.

„Rusia a terminat rachetele, iar fabricile se confruntă cu sancțiuni. Aici Putin s-a înșelat din nou. Circa 70-80% din componentele acestor rachete se importă. Așa că era necesar să se caute rachete compatibile și, din câte știu, a fost de acord cu nord-coreeni”, afirmă Nevzelin.

Potrivit omului de afaceri, Rusia ar fi avut solicitări similare și către Beijing. China, însă, ar fi respins această cerere a Kremlinului, iar drept urmare Șoigu ar fi mers la Kim Jong Un.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Leonid Nevzelin este o personalitate controversată din Rusia, fost director al companiei petroliere Iukos. Acesta și alți acționari ar fi fost expropriați de afacere când Putin își exercita încă primele mandate, apoi firma a fost lichidată, iar ani mai târziu tribunalul de la Haga a obligat Rusia să le plătească circa 50 de miliarde de dolari, conform ediției Ruse a Radio Europa Liberă. Autoritățile de la Moscova au emis pe numele lui Nevzelin sentință de condamnare pe viață, după ce l-au acuzat de organizarea mai multor omoruri la comandă. Actualmente omul de afaceri este stabilit în Israel și a apelat de mai multe ori la instanțe internaționale, care i-au dat dreptate în cauzele contra Kremlinului.

Amintim că, la mijlocul lui martie, Serghei Șoigu a lipsit aproximativ două săptămâni din spațiul public. Au existat mai multe informații contradictorii despre dispariția lui, inclusiv că ar fi internat cu probleme cardiace sau că ar fi reținut sub acuzații de interacțiuni cu Occidentul, însă ulterior șeful armatei ruse a apărut, viu și la prima vedere sănătos, în fața camerelor de filmat.

#Coreea de Nord #dispariția lui Șoigu #Kim Jong UN #rachete #războiul din Ucraina #Şoigu

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.