Potrivit unor estimări, Rusia a pierdut sute de tancuri în cele două luni de la invadarea Ucrainei. Experții militari pun pierderile înregistrate de ruși pe seama armelor antitanc avansate pe care statele occidentale le-au oferit Ucrainei și a modului ineficient în care Rusia și-a folosit tancurile, scrie BBC.

Câte tancuri a pierdut Rusia de la începutul agresiunii militare asupra Ucraina?

Forțele armate ale Ucrainei spun că Rusia a pierdut peste 680 de tancuri de la începutul agresiunii militare asupra Ucrainei. Între timp, Oryx, un blog militar care numără pierderile militare ale Rusiei în Ucraina pe baza fotografiilor trimise din zona de război spune că Rusia a pierdut peste 460 de tancuri și peste 2.000 de alte vehicule blindate. Potrivit Rand Corporation și IISS (Institutul Internațional de Studii Strategice), Rusia avea aproximativ 2.700 de tancuri de luptă principale în total la începutul conflictului.

Cât de eficiente sunt armele antitanc?

SUA au furnizat Ucrainei 2.000 de rachete antitanc Javelin la începutul conflictului și ulterior au trimis cel puțin încă 2.000. Javelin a fost gândită astfel încât racheta să explodeze în vârful tancului, unde armura este cea mai slabă, potrivit producătorului Lockheed Martin. O mulțime de tancuri rusești sunt echipate cu blindaj reactiv care neutralizează impactul rachetelor. Cu toate acestea, Javelin sunt echipate cu două focoase. Una elimină armura reactivă, iar a doua străpunge șasiul dedesubt.

Marea Britanie a trimis, de asemenea, cel puțin 3.600 de rachete ușoare antitanc de generație următoare (NLAW). Acestea sunt, de asemenea, proiectate să explodeze în timp ce trec peste partea de sus a tancurilor. În prezent, armata rusă operează prin Grupuri Tactice de Batalion (BTG), care sunt unități de luptă autonome formate din tancuri, infanterie și artilerie. Compoziția precisă a acestor unități poate varia, dar în general ele cuprind un număr mare de vehicule blindate, dar relativ puține trupe de infanterie.

„Rusia are relativ puține trupe la care să apeleze. Sunt proiectați să atace rapid cu multă putere. Cu toate acestea, au foarte puțină protecție în ceea ce privește personalul de infanterie pentru a-i escorta și pentru a riposta dacă coloana blindată este atacată”, spune Phillips O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St Andrews.

#razboi #Rusia #tancuri

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.