Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Dmitri Muratov, editorul ziarului independent de investigaţii Novaia Gazeta, şi-a licitat luni seară medalia pentru 103,5 milioane de dolari. Banii vor merge la copii ucraineni, care au fost strămutaţi din cauza războiului, transmite AFP.

Veniturile din vânzarea care a avut loc la New York, câştigată de un ofertant telefonic anonim, vor fi donate programului UNICEF pentru copiii ucraineni strămutați în urma războiului, potrivit Heritage Auctions, care se ocupă de vânzare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ideea de a vinde la licitație medalia îi aparține lui Muratov, care a anunțat deja că a donat în scopuri caritabile cei 500.000 de dolari pe care i-a primit odată cu câștigarea Premiului Nobel pentru Pace. Potrivit lui Muratov, ideea „este de a le oferi copiilor refugiați o șansă la un viitor”.

Muratov a spus că este îngrijorat în special pentru copiii care au rămas orfani din cauza conflictului din Ucraina.

„Vrem să le dăm înapoi viitorul”, a spus câștigătorul premiului Nobel.

Muratov a plecat joi din Rusia spre vestul Europei pentru a începe o vizită în SUA, la New York, acolo unde licitația are loc luni. Până luni dimineața, oferta cea mai mare era de 550.000 de dolari, iar licitația finală va ajunge probabil la câteva milioane de dolari.

În luna aprilie, Muratov a fost atacat în timp ce călătorea cu trenul în Rusia și a fost stropit cu vopsea roșie. Potrivit oficialilor americani, atacul a fost orchestrat de serviciile de informații rusești.

Muratov a câștigat anul trecut Premiul Nobel pentru Pace împreună cu jurnalista Maria Ressa din Filipine. Cei doi au primit medaliile de aur pentru lupta lor de apărare a libertății la exprimare, în ciuda faptului că au fost victime ale hărțuirii, amenințărilor cu moartea și a represiunii guvernelor din țările în care activează.

Suma cea mai mare care s-a plătit vreodată pentru o medalie a Premiului Nobel a fost de 4,76 de milioane de dolari pentru medalia lui James Watson, care a câștigat premiul în 1962. Medalia a fost vândută în 2014.

#Dmitri Muratov #Premiul Nobel pentru Pace #războiul din Ucraina

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.