Democrații vor păstra controlul Senatului american după ce senatoarea Catherine Cortez Masto a fost realeasă în Nevada, a estimat sâmbătă, 12 noiembrie curent, Edison Research, acordând o victorie importantă președintelui Joe Biden. Cu toate acestea, republicanii au rămas aproape de a câștiga controlul Camerei Reprezentanților din SUA, în timp ce oficialii continuau să numere buletinele de vot exprimate în alegerile de la jumătatea mandatului din SUA de marți.

Cortez Masto l-a învins la limită pe contracandidatul republican Adam Laxalt, un fost procuror general al statului care a fost susținut de fostul președinte Donald Trump.

Odată cu victoria lui Masto, care vine după ce senatorul democrat Mark Kelly a fost reales în Arizona, vineri seara târziu, democrații vor controla cel puțin 50 de locuri în Senat, iar vicepreședintele democrat Kamala Harris va avea votul decisiv în caz de de egalitate.

“America a arătat că noi credem în democrația noastră, că rădăcinile democrației sunt adânci și puternice”, a declarat într-o conferință de presă liderul majorității din Senat, democratul Chuck Schumer.

În prezent, Senatul este împărțit în proporție de 50-50 între democrați și republicani. Senatul nou ales va depune jurământul pe 3 ianuarie.

Păstrarea controlului asupra Senatului înseamnă că democrații vor putea în continuare să aprobe nominalizările lui Biden, cum ar fi judecătorii federali. În cazul în care se va deschide un post vacant în următorii doi ani, aceasta ar însemna orice numire la Curtea Supremă.

În cazul în care senatorul democrat Raphael Warnock ar câștiga alegerile din 6 decembrie din Georgia în fața contracandidatului republican Herschel Walker, acest lucru ar extinde majoritatea democraților la 51-49, fapt ce ar oferi Partidului Democrat un avantaj suplimentar în adoptarea celor câteva proiecte de lege care pot avansa cu o majoritate simplă de voturi, în loc de cele 60 necesare pentru majoritatea legilor.

Aflat Phnom Penh, în Cambodgia, unde participă la summitul Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), președintele Joe Biden a declarat că succesul neaşteptat al democraţilor în alegerile intermediare l-a plasat într-o poziţie puternică pentru a aborda discuţii cruciale cu preşedintele chinez Xi Jinping.

„Mă simt grozav şi aştept cu nerăbdare următorii doi ani”, a declarat Joe Biden.

În egală măsură, în SUA continuă numărătoarea pentru a stabili cine va deține majoritatea în Camera Reprezentanților, acolo unde republicanii au obținut deja 211 mandate, iar democrații 204, majoritatea fiind de 218.

#alegeri #Joe Biden #SUA

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.