La mai bine de două săptămâni de la catastrofa feroviară care a ucis 57 de persoane, Grecia se află joi în mare măsură paralizată de o grevă generală alimentată de furie care nu se diminuează, în special în rândul tinerilor. După un miting mare cu 40.000 de oameni la Atena pe 8 martie, sunt planificate alte demonstraţii în toată ţara, scrie AFP.

La apelul sindicatelor din sectorul public dar şi, pentru prima dată, a celor din sectorul privat, zeci de mii de oameni trebuie să iasă din nou în stradă cu riscul unor noi violenţe între anumiţi manifestanţi şi poliţie.

Grecia ar trebui să fie în mare măsură paralizată, în special transportul. Toate navele care leagă continentul de insule vor rămâne andocate. Traficul aerian va fi serios perturbat, avioanele companiei naţionale Aegean Airlines vor rămâne la sol. Traficul feroviar ar trebui să se reia treptat de după 22 martie, potrivit ministrului Transporturilor.

Multe şcoli vor fi, de asemenea, închise, în timp ce elevii, în prima linie a acestui val de proteste nemaivăzute din anii crizei financiare, au plănuit şi ei să protesteze. La Atena, unul dintre mitinguri este aşteptat spre prânz, în Piaţa Syntagma, pe esplanada din faţa Parlamentului.

De la coliziunea frontală dintre un tren de pasageri care leagă Atena de Salonic (nord) şi un convoi de mărfuri în seara zilei de 28 februarie, grecii au ieşit în masă în stradă pentru a-şi exprima furia şi neîncrederea faţă de guvernul condus de conservatorul Kyriakos Mitsotakis.

În „apogeul” protestului din 8 martie, aproximativ 65.000 de oameni s-au adunat pe străzi în toată Grecia. Dincolo de dezastrul feroviar care a zguduit ţara, grecii îşi plâng sătui de deteriorarea serviciilor publice într-o ţară afectată de anii de criză şi de planurile de austeritate impuse de creditorii săi.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Pentru că dacă accidentul feroviar Tempé, din centrul ţării, a fost pus pe seama unei erori a şefului de gară, acesta a fost cauzat şi de starea degradată a reţelei feroviare şi de întârzierile mari în modernizare, în special semnalizare, potrivit primele elemente ale anchetei. Grecii cer responsabilitate de la liderii lor acuzaţi de neglijenţă. La manifestaţii, cererile pentru demisia guvernului au fost reluate, pe măsură ce alegerile generale se profilează până în vară.

Lovit după dezastru, prim-ministrul a încercat să răspundă indignării unei populaţii care şi-a pierdut în mare măsură încrederea în instituţii de la criza din 2008-2018.

El a promis „transparenţă deplină” în ancheta în curs şi a cerut în mod repetat iertare de la familiile victimelor. Această mişcare de furie este deosebit de puternică în rândul tinerilor şi studenţilor, în contextul în care multe victime erau studenţi şi se întorceau la Salonic, un mare oraş universitar, după un weekend lung.

Ei mărşăluiesc strigând „Asasinilor” şi având pancarte cu cuvintele „Sună-mă când ajungi”, un mesaj al unei mame către copilul ei care a devenit sloganul acestui protest. Mulţi tineri simt că au fost sacrificaţi de măsurile drastice de economisire din anii de criză.

Şomajul în rândul tinerilor de 20-24 de ani se menţine la un nivel ridicat, la 27,6% în trimestrul trei al anului 2022. În demonstraţii, „sloganurile nu sunt noi. Grecia îşi mănâncă copiii”, a declarat cotidianul liberal Kathimerini în editorialul său de duminică.

„Dar vârsta acestui val de proteste este clară. Predomină generaţia falimentară şi marcată de pandemie, elevii, studenţii şi tinerii”.

Referindu-se la aceşti tineri „furioşi”, ziarul de stânga Efsyn a tras duminică mai mult sau mai puţin aceeaşi concluzie: „sunt copleşiţi de falimentul economic” al Greciei, victime ale „violenţei unui sistem care le spulberă visele” şi le reduce drepturile.

#accident tren #Grecia #greva

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.