Cum funcționează votul la Eurovision Song Contest (ESC) și cum puteți contribui la determinarea câștigătorului? Pe scurt, pentru desemnarea câștigătorului, toate țările participante acordă puncte pieselor preferate. Țara care acumulează cele mai multe puncte în marea finală obține trofeul și onoarea de a găzdui următoarea ediție a concursului.

Totuși, lucrurile sunt un pic mai complicate decât atât. Marți, 9 mai, și joi, 11 mai, au loc semifinalele Eurovision Song Contest pentru a stabili țările care se califică în marea finală de sâmbătă, 13 mai.

Pentru asigurarea corectitudinii, spectatorii pot vota doar în semifinala în care participă și țara lor. Deci, dacă țara dvs. evoluează în prima semifinală, veți putea vota doar pentru alte țări din prima semifinală.

Pentru că nici țara câștigătoare a ediției precedente, nici cele cinci state mari plătitoare nu concurează în semifinale, dintre acestea, în fiecare an, se stabilesc aleatoriu trei țări ai căror telespectatori votează în prima semifinală și alte trei țări ai căror telespectatori votează în a doua semifinală.

Telespectatorii din țările neparticipante vor putea vota piesa preferată în toate etapele concursului, ca parte a unui bloc numit „restul lumii”. Toate voturile din acest bloc sunt convertite în puncte care au aceeași valoare ca cele dintr-o țară participantă.

Concurenții, care se califică în marea finală sunt determinați exclusiv prin votul publicului.

Voturile telespectatorilor din fiecare țară sunt convertite în puncte și acordate celor mai populare 10 melodii. Ultimele 8 melodii preferate primesc de la 1 la 8 puncte, a doua melodie ia 10 puncte, iar melodia preferată obține 12 puncte.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Cele zece melodii cu cele mai multe puncte din fiecare semifinală se califică în marea finală de sâmbătă seară, unde li se vor alătura țara câștigătoare de anul trecut și cele cinci state mari plătitoare, însumând 26 de cântece concurente în marea finală.

Apoi, sâmbătă, 13 mai, telespectatorii din toate țările participante și „restul lumii” vor putea vota în marea finală, în care punctele publicului vor fi combinate cu cele ale unui juriu profesionist din fiecare țară participantă.

La fel ca votul publicului, juriile profesioniste din fiecare țară vor acorda un set de puncte, de la 1 la 8 puncte, apoi 10 puncte și 12 puncte pentru melodia lor preferată.

La sfârșitul prestațiilor, punctajele fiecărui juriu profesionist vor fi anunțate de purtătorii de cuvânt ai țărilor participante. După aceea, fiecare țară primește cumulativ toate punctele din votul publicului. Aceste puncte sunt anunțate de gazde și prezentate în ordine crescătoare, începând cu țara cu cele mai puține puncte ale juriului de pe tabela de marcaj.

Ca de fiecare dată, piesa cu cele mai multe puncte câștigă. Nu uitați că nu puteți vota pentru propria țară. Asigurați-vă că descărcați aplicația oficială Eurovision Song Contest și accesați Eurovision.tv pentru mai multe informații și pentru a vedea rezultatele complete după marea finală.

#competitite muzicala #concurenti #Eurovision 2023 #Liverpool

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.