Danemarca devine prima țara europeană care renunță aproape complet la purtarea măștii de protecție. Cu o excepție: va trebui purtată în transportul în comun, dacă sunt și pasageri fără loc pe scaun. La nivel european, numărul de noi cazuri este în scădere, iar rata vaccinării cu cel puțin o doză a depășit 50 la sută. Marea Britanie, în schimb, a amânat un nou set de măsuri de relaxare, după creșterea numărului de cazuri noi.

Danemarca a anulat pentru aproape toate spaţiile publice dispoziţiile care vizau purtarea obligatorie a măştilor sanitare, începând de luni. Guvernul de la Copenhaga şi majoritatea partidelor parlamentare s-au pus de acord pentru a elimina aceste reglementări, aflate în vigoare de mai multe luni, iar rezidenţii danezi trebuie de acum înainte să poarte măşti sanitare doar atunci când folosesc transportul public şi doar atunci când nu stau pe scaune.

Masca, eliminată complet până la 1 septembrie

În plus, obligativitatea purtării măştilor sanitare va fi complet eliminată în Danemarca până la 1 septembrie, scrie Agerpres. Restricţiile antiepidemice din această ţară au fost eliminate gradual începând din primăvara anului 2021 şi aproape toate spaţiile publice au fost redeschise, cu excepţia cluburilor de noapte, care îşi vor relua activitatea în septembrie.

Numărul noilor infectări cauzate de virusul SARS-CoV-2 a crescut uşor după relaxarea restricţiilor, însă această creştere nu a fost una dramatică. În ultimele zile, rata de incidenţă a infectărilor a scăzut din nou, doar 222 de cazuri noi fiind înregistrate marți – cel mai scăzut număr raportat după luna februarie – și doar un deces.

Noile măsuri de relaxare au fost luate în Danemarca, cu toate că potrivit celor mai recente cifre comunicate de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), Danemarca a avut o rată de incidenţă de 215 infecţii la 100.000 de locuitori în ultimele două săptămâni, cea mai ridicată din spaţiul economic european. Rata de vaccinare în Danemarca este însă foarte bună: 54,8 la sută din populația eligibilă a fost vaccinată cu cel puțin o doză.

Situația în alte state

Sunt însă state care deși înregistrează date similare atât în privința vaccinării, cât și în privința răspândirii bolii nu au adoptat încă măsuri de relaxare în ceea ce privește renunțarea la masca de protecție. În Germania, spre exemplu, este încă obligatorie purtarea ei în toate spațiile publice închise (la cumpărături, în transportul în comun etc), deși rata de vaccinare cu o doză a ajuns la 54,7 la sută, iar incidența cazurilor noi este de 0,6 la mie.

În Portugalia, unde rata vaccinării cu o doză este de 51 la sută, iar incidența cazurilor noi este de 0,73 la mie, masca este obligatorie în toate spațiile publice.

În România, începând cu jumătatea lunii mai s-a renunțat la obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice deschise – cu unele excepții (spațiile care se pot aglomera foarte ușor). Incidența în țara noastră este foarte bună, de 0,12 la mie, în schimb, rata de vaccinare cu o doză a atins doar 29 la sută din populația eligibilă.

#Danemarca #masca de protectie

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.