Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Alexandr Lukașenko susține că nu este „ultimul dictator al Europei”. Ar renunța la putere?

06 Iul. 2023, 16:52
 // Categoria: În Lume // Autor:  Elena Putregai
06 Iul. 2023, 16:52 // În Lume //  Elena Putregai

Liderul belorus, Alexandr Lukașenko, a respins joi, 6 iulie curent, ideea că ar fi „ultimul dictator al Europei”, susținând că nu este un dictator, dar, dacă ar fi, nu ar fi cu siguranță ultimul.

Agenția Reuters amintește că Lukașenko, care conduce cu o mână de fier Belarusul din 1994, a declarat într-un interviu pe care i l-a acordat în 2012 că de fapt îi place notorietatea conferită de această poreclă. Însă când a fost întrebat din nou cu privire la acest lucru joi, în cadrul unei conferințe de presă pe care a susținut-o la Minsk și la care au fost invitați și reprezentanți ai presei internaționale, el a spus că jurnaliștii ar trebui să își ceară scuze că l-au întrebat un asemenea lucru.

„În ceea ce privește [sintagma] ‘ultimul dictator al Europei’, ar trebui să îmi cereți scuze astăzi”, le-a spus el jurnaliștilor strânși la Palatul Independenței de la Minsk. „Nu sunt un dictator, și dacă aș fi, nu sunt ultimul”, a susținut el, adăugând însă că „puterea nu este dată pentru a bălti în noroi”. „Nu decid eu dacă sunt la putere sau nu (…) oamenii mi-au încredințat această funcție înaltă”, s-a mai apărat el.

Alexandr Lukașenko spune că ar renunța la putere, dar…

Amintim că Uniunea Europeană nu îl recunoaște pe Lukașenko drept președinte legitim al Belarusului, acuzând fraudarea pe scară largă a alegerilor prezidențiale din august 2020. Autoritatea electorală belorusă l-a declarat atunci câștigător pe Lukașenko cu 80% din voturi.

Rezultatul a dus la izbucnirea unor proteste fără precedent în Belarus, manifestațiile fiind reprimate cu brutalitate de forțele de securitate ale lui Lukașenko. Majoritatea celor care l-au contestat au fost încarcerați sau au fost nevoiți să fugă din țară.

Vorbind despre acest lucru joi, Lukașenko a spus că numărul persoanelor încarcerate în Belarus a scăzut la 22.000, comparativ cu 50.000 când a ajuns la putere în urmă cu aproape 29 de ani.

„Probabil că nu sunt un dictator foarte puternic”, a glumit el.

Liderul de la Minsk a avut și un moment de introspecție, afirmând că s-a gândit cum ar fi să își trăiască restul vieții departe de putere.

„Uneori îmi pun această întrebare dar apoi mă oprește o alta: ce se va întâmpla în viitor? Nu cred că sunt indispensabil dar ce s-ar întâmpla dacă o persoană nouă distruge totul?”, a mai spus Alexandr Lukașenko.

Uniunea Europeană a impus anul trecut noi sancțiuni împotriva regimului său din cauza susținerii pe care acesta a acordat-o invaziei ruse din Ucraina.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.