Un studiu arată că mecanismul critic care facilitează circulația apei în Oceanul Atlantic este în pericol să intre în colaps din cauza efectului de încălzire globală produs de nivelul ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, scrie El Pais.

În 2018, două investigații separate au ajuns la aceeași concluzie: sistemul de circulație al apei din oceane este tot mai slăbit. Principalul set de curenți oceanici care transportă o cantitate imensă de apă de la tropice spre mările nordice va încetini din cauza impactului schimbărilor climatice.

Ultimul raport al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (IPCC) din cadrul ONU, publicat anul acesta, a ajuns la aceeași concluzie. Acum, însă, un nou studiu merge încă și mai departe, susținând că așa-numita „circulație meridiană de răsturnare atlantică” (AMOC) va intra în colaps în următoarele decenii dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse de îndată. Articolul spune că momentul de cumpănă va fi undeva în jurul anului 2057, dar alți oameni de știință cred că nu există destule informații pentru a ne aștepta la un colaps.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Oricine merge la plajă să înoate în mare zilele acestea poate înțelege cum funcționează AMOC. Când intri câțiva metri în apă, vei observa că stratul de apă de mică adâncime este cald, în timp ce straturile mai adânci sunt mai reci. În acest context, diferența de temperatură are de-a face cu impactul direct al radiației solare. Dar, la scară globală, situația este mai complexă. Mările ecuatoriale sunt mai calde, iar cu cât sunt mai calde, cu atât apa, care circulă spre latitudini mai mari sub formă de curenți oceanici, precum Gulf Stream, este mai puțin densă și grea.

Pe drum, curentul temperează Atlanticul de Nord și de Sud și clima Europei de Vest și a coastei de est a continentelor americane. La celălalt capăt al acestui sistem de circulație, situația este în oglindă: apele reci din zonele arctice se duc spre fundul oceanului și se deplasează spre zonele ecuatoriale.

În ciuda numelui său, AMOC nu rămâne în Atlantic. Din cauza temperaturii și a salinității relativ mai mari ale oceanelor Pacific și Indian, circulația Atlanticului ajunge și în aceste oceane. Deși afectează cel mai mult clima, AMOC are un impact și asupra distribuției deșeurilor și nutrienților în oceanele de pe tot globul.

„AMOC a ajuns dintr-o stare slăbită la cea de acum la finalul ultimei ere glaciare, acum 12.000 de ani”, a spus Susanne Ditlevsen, matematician și statistician de la Universitatea din Copenhaga și coautor al studiului care prezice posibila prăbușire a AMOC.

Cu 12 milenii în urmă, condițiile climatice s-au schimbat atât de mult încât au ajutat la declanșarea marilor revoluții umane, precum expansiunea pe întreaga planetă, agricultura și urbanizarea.

„Creșterea cantității de apă dulce (din cauza topirii gheții) încetinește AMOC, care ajunge într-o stare slăbită. S-a produs o schimbare drastică de la finalul secolului al XIX-lea. Din 1880 și tot mai mult cu fiecare nou deceniu, într-o situație care nu poate fi comparată cu situația pre-industrială”, a explicat Ditlevsen.

Cât timp este rece, apa dulce din zona arctică este mai puțin densă decât apa sărată, ceea ce înseamnă că ajunge la adâncimi și mai mari și dă peste cap circuitul. Pe baza acestor date și folosind instrumente statistice complexe, rezultatele studiului arată că AMOC ar putea intra în colaps cu mult înainte de finalul acestui secol – mai exact, în jurul anului 2057.

„Știu că asta este cea m ai controversată parte a studiului și mi-ar plăcea să mă înșel, dar dacă emisiile continuă așa cum sunt, acestea sunt rezultatele pe care le vom obține”, a conchis Ditlevsen.

#ONU #raport

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.