China a anunțat joi, 24 august curent, după ce Japonia demarat proiectul de deversare în ocean a apei de la Fukushima, că interzice toate importurile de produse cu origine acvatică din Japonia. S-a declarat de multă vreme o adversară a planului guvernului de la Tokyo de a arunca apa contaminată în ocean, deși experții internaționali spun că impactul va fi „neglijabil”.

China s-a declarat „profund îngrijorată de riscul contaminării radioactive din produsele alimentare și agricole japoneze”, după decizia guvernului de la Tokyo.

Guvernul nipon a luat decizia de a arunca apa în ocean în urmă cu doi ani, și a primit undă verde de la ONU luna trecută. Eliminarea apei contaminate este un pas cheie în dezafectarea planificată a centralei nucleare Fukushima Daiichi, distrusă de tsunami în 2011, după un cutremur devastator.

Operatorul centralei, TEPCO, a transmis că eliberarea apei a început la ora locală 1:03 și că nu au fost întâmpinate probleme sau detectate situații anormale.

Chiar și așa, China și-a reiterat opoziția fermă față de plan și a spus că guvernul japonez nu a reușit să dovedească că această apă contaminată este sigură și că nu va afecta mediul.

„Partea japoneză nu ar trebui să provoace prejudicii localnicilor și oamenilor lumii pentru satisfacerea propriilor interese egoiste”, a transmis diplomația chineză într-un comunicat.

La rândul său, Japonia a criticat China pentru că răspândește „afirmații fără bază științifică” și spune că apa este sigură, o poziție dublată de IAEA care a spus că impactul va fi „neglijabil”.

Japonia a cerut Chinei să renunțe la interdicția de import și să pornească un dialog rațional bazat pe date științifice, a spus premierul Fumio Kishida.

Piața chineză, extrem de importantă pentru exporturile japoneze

Japonia a exportat produse alimentare de origine acvatică de 600 de milioane de dolari în China, în 2022, fiind cea mai mare piață de export pentru produse japoneze, cea din Hong Kong, aflat tot sub controlul Chinei, fiind a doua. Vânzările spre China și Hong Kong au reprezentat 42% din toate exporturile de produse de origine acvatică din Japonia în 2022, conform datelor guvernamentale.

Conform rezultatelor testelor Tepco de joi, apa conține până la 63 de becquereli (unitate de măsură a radioactivității – n. red.) de tritiu per litru, cu mult sub marja de siguranță a OMS de 10.000 de becquereli per litru.

„Nu va exista niciun efect asupra sănătății oamenilor. Nu există niciun motiv științific de a interzice importurile de alimente din Japonia”, a spus Geraldine Thomas, fostă profesoară de patologii moleculare la London Imperial College.

Totuși, organizațiile de pescari din Japonia, loviți de ani de zile de prejudicii de reputație din cauza temerilor de radiație, tot se opun planului.

„Tot ce ne dorim este să putem continua să pescuim”, a spus șeful Cooperativei Pescarilor Japonezi într-un comunicat.

Proteste în mai multe țări

În Hong Kong, Jacay Shum, un activist de 73 de ani, a venit la protest cu o fotografie în care șeful IAEA, Rafael Grossi, apare în ipostaza diavolului.

„Acțiunile Japoniei de a elibera apa contaminată sunt foarte iresponabile, ilegale și imorale. Nimeni nu poate să dovedească siguranța deșeurilor nucleare. Sunt complet nesigure”, a spus el.

Poliția sud-coreeană a arestat, de asemenea, 16 protestatari care au pătruns forțat în ambasada niponă de la Seul, deși guvernul sud-coreean a transmis că și-a făcut propria evaluare și că nu a găsit nicio problemă.

De cealaltă parte, regimul de la Phenian a cerut ca Japonia să-și oprească „imediat” operațiunea și a spus că ea este o „crimă împotriva umanității”.

Mai multe zeci de protestatari s-au adunat, de asemenea, în fața sediului TEPCO din Tokyo pentru a protesta cu bannere pe care scria „Nu aruncați apă contaminată în mare”.

„Dezastrul de la Fukushima nu s-a terminat. De această dată doar 1% din apă va fi eliberată. De acum, vom continua să luptăm o lungă vreme pentru a opri deversarea pe termen lung a apei contaminate”, a spun Jun Iizuka, protestatar japonez.

#china #Fukushima #importuri #Japonia #produse

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.