Cantităţi mai mari de grăsime abdominală viscerală la mijlocul vârstei sunt legate de un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer, potrivit cercetărilor prezentate tocmai la reuniunea anuală a Societăţii de Radiologie din America de Nord . De câţiva ani se ştie că obezitatea este un factor semnificativ în boala Alzheimer, susţin cu date diferite studii.

Excesul de greutate poate provoca modificări neuronale, cum ar fi acumularea proteinei beta-amiloid sau formarea de leziuni cerebrale asociate în general cu boala Alzheimer.

Cercetătorii RSNA, pentru prima dată, au legat un anumit tip de grăsime (viscerală) de acumularea de proteină beta-amiloid la persoanele normale din punct de vedere cognitiv. Grăsimea viscerală este grăsimea care înconjoară organele interne situate adânc (de aici şi denumirea de „viscerală”) în burtă, iar nu situată la nivel subcutanat. Potrivit cercetărilor, creşte riscul de apariţie a bolii Alzheimer, deoarece este legat de modificările care apar la nivelul creierului cu până la 15 ani înainte de apariţia primelor simptome de pierdere a memoriei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au analizat date de la 54 de subiecţi cognitiv sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 40 şi 60 de ani, cu un indice de masă corporală (IMC) mediu de 32 (care determină obezitatea de gradul I). Participanţii au fost supuşi măsurătorilor de glucoză şi insulină, precum şi teste de toleranţă la glucoză. Volumul de grăsime subcutanată şi grăsime viscerală a fost măsurat folosind RMN abdominal. RMN-ul creierului a măsurat în schimb grosimea corticală a regiunilor creierului care sunt de obicei afectate de boala Alzheimer.

Grăsimea viscerală produce inflamaţie la nivelul creierului Oamenii de ştiinţă au descoperit că o proporţie mai mare de grăsime viscerală (comparativ cu grăsimea subcutanată) a fost asociată, la subiecţii examinaţi, cu o concentraţie mai mare de amiloid (evidenţiată prin PET) într-o zonă a cortexului cerebral cunoscută a fi sediul acumularea de amiloid în boala Alzheimer. Această relaţie a fost mai proastă la bărbaţi decât la femei, deoarece bărbaţii tind fiziologic să acumuleze grăsime pe burtă, în timp ce femeile o fac după menopauză.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că măsurătorile mai mari ale grăsimii viscerale sunt corelate cu o sarcină crescută a inflamaţiei la nivelul creierului.

„Depăşind indicele de masă corporală şi caracterizând mai bine distribuţia anatomică a grăsimii corporale pe RMN, acum înţelegem mai bine de ce acest factor poate creşte riscul de apariţie a bolii Alzheimer. Se presupune că mai mulţi factori joacă un rol: secreţiile inflamatorii ale grăsimii viscerale, spre deosebire de efectele potenţial protectoare ale grăsimii subcutanate, pot duce la inflamarea creierului, una dintre principalele mecanisme care contribuie la boala Alzheimer”, afirmă şi dr. Mahsa Dolatshahi, cercetător la MIR.

Cele două tipuri de grăsime

Grăsimea subcutanată pe care femeile tind să o acumuleze pe şolduri şi coapse are un efect protector împotriva atacurilor de cord şi a accidentelor vasculare cerebrale şi este antiinflamatoare la nivel cerebral.

Din acest motiv, până la menopauză, femeile suferă mai puţin decât bărbaţii de o serie de patologii. Grăsimea viscerală situată pe abdomen este periculoasă: căptuşeşte organele interne (cum ar fi ficatul, inima şi vasele de sânge), poate produce substanţe proinflamatorii şi protumorale şi creşte riscul de boli cardiovasculare, disfuncţie sexuală, probleme renale şi unele tumori.

Din acest motiv, sfatul este să revii cât mai curând la greutatea ideală dacă eşti supraponderal, dar nu numai: o burtă este periculoasă chiar şi la persoanele slabe. Un studiu anterior publicat în JAMA a constatat că femeile aflate la menopauză, cu greutate normală, dar cu exces de grăsime abdominală, au un risc cu 31% mai mare de deces din toate cauzele.

Riscul a fost aproape acelaşi ca şi în grupul obezi. De aceea este important să eliminaţi slănina pentru toată lumea: este sursa a numeroase probleme de sănătate. Circumferinţa abdominală optimă pentru femei este mai mică de 80 cm, obezitatea abdominală este mai mare de 88 cm; pentru bărbaţi sunt 94 cm, respectiv 102 cm.

#Alzheimer #grăsime #sanatate #studiu

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.