Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

„Poarta Iadului” din Rusia. Crește în fiecare an și scoate sunete ciudate

27 Nov. 2023, 16:45
 // Categoria: În Lume // Autor:  Realitatea MD
27 Nov. 2023, 16:45 // În Lume //  Realitatea MD

În mijlocul unei păduri din Rusia se află un abis pe care localnicii din Yakutia îl numesc „Poarta către Iad” sau „Poarta către lumea de dincolo”. Mai exact, în îndepărtata Siberie se află un crater ciudat, imens, cu o structură fără precedent, și pe lângă ciudata formațiune geologică, se aud și sunete ciudate și înficoșătoare. Acesta este craterul Batagaika.

Craterul Batagaika captează atenția nu doar datorită aspectului său amenințător, ci pentru sunele înfricoșătare care se aud aici. Cunoscut de localnici drept „Poarta Iadului”, este cel mai vechi permafrost din Siberia și al doilea cel mai vechi de pe întreaga planetă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Datează de câteva decenii, iar defrișările din regiune au provocat eroziuni, ceea ce la rândul lor au dus la topirea accelerată a permafrostului, relatează Atlas Geografic. Mai exact, craterul Batagaika reprezintă o „rană” pe suprafața Pământului, o dovadă clară a daunelor ireversibile pe care le provoacă oamenii mediului.

Sunetele înfricoșătoare

Măsurătorile luate de cercetători au arătat că cel mai vechi strat de permafrost din crater s-a format acum 650.000 de ani, în timpul celei mai lungi perioade glaciare din Emisfera Nordică a ultimelor două milioane de ani. Cu o adâncime de o sută de metri, o lungime de peste un kilometru și o formă care seamănă cu cea a unei raze, locuitorii din regiune au mărturisit că au auzit zgomote sinistre și că au văzut figuri fantomatice în zonă.

Oamenii de știință au o explicație pentru aceste sunete ciudate. Ele sunt, de fapt, rezultatul expansiunii rapide a craterului. Iar fantomele pe care localnicii susțin că le văd sunt, cel mai probabil, distorsiuni ale densității aerului cauzate de eliberarea bruscă a gazului metan.

Se extinde în fiecare an

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Sussex, fisura crește într-un ritm alarmant ca urmare a schimbărilor climatice: zece metri mai adânc în fiecare an. Iar dacă vara a fost foarte călduroasă, aceasta ar putea fi adâncită cu până la 30 de metri, scrie click.ro.

Scufundarea exhumează sedimente cu vestigii preistorice inedite, ceea ce ne permite să reconstituim mediul siberian din acea perioadă. Permaforstul este un strat de sol înghețat ce poate depăși 1.00 de metri. Topirea acestuia este periculoasă, pentru că dezghețarea întregului permafrost ar putea elibera o cantitate incredibilă de gaze cu efect de seră, precum metanul și dioxidul de carbon, care au fost stocate în acest strat de-a lungul mileniilor.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 19:20
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 19:20 // Slider //  Valentina Buza

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.