Părintele Ilie Cleopa (1912-1998) de la Mănăstirea Sihăstria, Neamţ, România, căruia i se spunea „Duhovnicul Moldovei”, rămâne unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, îndrăgit de credincioși.
În lucrarea „Părintele Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, nr. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 132-133”, citată de doxologia.ro, apare explicația părintelui referitoare la câte nume se pun la copii. Mulți părinți aleg să-și boteze pruncii cu mai mult de un prenume, lucru care este total greșit. Duhovnicul arăta de ce e interzisă această practică.
La întrebarea: Prea Cuvioase, cum ni se cuvine nouă, creştinilor, care purtăm numele unor sfinţi din calendar, să prăznuim ziua numelui?, părintele a povestit o întâmplare care l-a pus pe gânduri. Totodată, aceasta a explicat și ce trebuia să facă persoanele care poartă nume de sfinți.
– Când este sfântul căruia-i porţi numele, să te duci la biserică, să asculţi Sfânta Liturghie, să te împărtăşeşti, dacă eşti spovedit. Dacă poţi, fă oleacă de pomană la tine acasă, la câteva suflete amărâte. Vine o bătrână la mine nu de mult: „Părinte, scrie acolo!” „Ce să pun, mătuşă?” „Pune pe Ghiţă, pe Costicuţă, pe Tincuţa, pe Neluţu…!”
„Mătuşă, hăi! Unde ai găsit tu nume de sfinţi de ăştia? Eu am îmbătrânit în mănăstire, şi de sfântul Ghiţă n-am auzit. Unde ai găsit pe sfântul Costicuţă? În calendar nu-i, în Prolog nu-i, în Minei nu-i, în Penticostar nu-i, în Triod nu-i. De unde l-ai scos?”. „Nu, nu. Aşa-i cheamă!” „Fugi, mătuşă de aici! Îţi baţi joc de slujbele Bisericii?”
Nu Ghiţă, ci Gheorghe l-a chemat; nu Costicuţă, ci Constantin, că „sfântul Costicuţă” nu există sau Costăchel sau Costache cum îi zici tu acasă; şi „sfânta Tincuţa”. N-am auzit de când sunt de „sfânta Tincuţa” sau Catrina sau Catinca. Sfânta Ecaterina, marea muceniţă, fiică de împărat. I-am văzut sfintele moaşte la Muntele Sinai în sicriu de aur. Aşa, când veniţi cu pomelnic, să nu puneţi nume de acestea, că vă bateţi joc de sfinţii lui Dumnezeu. Cum să scriu eu aşa, că trebuie să scot părticele? Părticica n-o pot scoate decât pentru un nume ortodox. Să ştiţi! Eu vă spun. Nu mă interesează că aveţi ciudă pe mine. Eu sunt un putregai; mâine sunt în groapă, dar să nu ziceţi că n-aţi auzit şi nu v-am spus!
„Unul şi ortodox!”
Întrebat dacă se pun două nume la botez, părintele a fost categoric, precizând de ce acest obicei este total greșit.
– Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două. Aşa este!
Mânca-v-ar Raiul, să vă mănânce! Aşa să vă văd în rai, mamă, pe toţi! Pe toţi! Doamne fereşte, unul să nu rămână la munci! Toti să vă bucuraţi în grădinile Raiului! Toţi, mamă!”
Era bolnav și plângea mereu
Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori din Moldova s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. Părintele a fost al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Ilie. În primele luni din viaţă, pruncul era mai tot timpul bolnav şi neştiind ce să-i mai facă, mama lui l-a dus la un duhovnic, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci, femeia a spus plângând: „Maica Domnului, îţi dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el!” Ca o minune, copilul s-a făcut bine.
A fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi în 1929, la vârsta de 17 ani, s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire. Pentru a scăpa de persecuţie, după venirea regimului comunist, părintele Cleopa s-a retras în pădure şi abia în 1964, s-a întors definitiv la mănăstire, unde a scris mai multe cărţi. În anul 1998, după ce s-a închinat pentru ultima oară la mormintele fraţilor săi, părintele Cleopa şi-a lăsat sufletul în mâinile lui Hristos.
