Ucraina şi România au rezolvat o dispută de lungă durată cu privire la construcţia canalului maritim de mare adâncime Dunăre-Marea Neagră de către partea ucraineană, a anunţat sâmbăta trecută, 17 decembrie curent, pe Facebook, ministrul protecţiei mediului şi resurselor naturale din Ucraina, Ruslan Streleţ. Ministrul a reamintit că litigiul se referea la obligaţiile Ucrainei în temeiul Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenţia Espoo).

Litigiul a fost soluţionat în cele din urmă în marja celei de-a 9-a reuniuni a părţilor la Convenţia Espoo de la Geneva.

„Ne-am făcut temele şi am parcurs un drum lung pentru a aduce proiectul în conformitate cu cerinţele Convenţiei. La urma urmei, Ucraina ţine la relaţiile de bună vecinătate şi la respectarea dreptului internaţional. Suntem dispuşi şi capabili să găsim un teren comun şi să corectăm greşelile trecutului”, a scris ministrul pe Facebook.

Disputa dintre România şi Ucraina cu privire la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care trece prin estuarele Chilia şi Starostambul (Bâstroe) din Delta Dunării, durează din 2004, când Ucraina a lansat canalul în mod experimental. Comisia Europeană şi România s-au opus proiectului, invocând statutul protejat al Deltei Dunării şi lipsa unei evaluări a impactului asupra mediului.

Pentru a soluţiona disputa, în ianuarie 2005 a fost înfiinţată o comisie de anchetă în baza Convenţiei Espoo pentru a forma o opinie fundamentată ştiinţific cu privire la posibilele efecte ale impactului transfrontalier în timpul implementării şi utilizării canalului Dunăre-Marea Neagră.

La începutul acestui an, România ceruse clarificări din partea Ucrainei cu privire la lucrările de dragare în Canalul Chilia, reaminteşte Ukrainskaia Pravda.

„Ucraina şi-a asumat obligaţiile de integrare europeană în temeiul Convenţiei Espoo. În marja celei de-a 9-a reuniuni a părţilor la Convenţia Espoo, s-a încheiat o dispută de 20 de ani cu România privind punerea în aplicare a cerinţelor sale în ceea ce priveşte construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră”, a anunţat ministrul Ruslan Streleţ, care i-a mulţumit omologului român, Mircea Fechet, „pentru susţinerea acestei decizii istorice” şi Iordancăi Iordanov, ministrul mediului din Republica Moldova, pentru „profesionalismul şi diplomaţia cu care a prezidat şedinţa Reuniunii părţilor la Convenţie”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Bâstroe #Dunarea #Marea Neagra #Romania #Ucraina

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.