Caii sălbatici, numiți și tarpani, au populat stepele Bugeacului și zonele unde actualmente se află Delta Dunării încă din cele mai vechi timpuri. Animalele au dispărut prin secolul IXX, fiind vânate pentru hrană.

Astăzi, urmașii lor populează pădurea Letea din Delta Dunării. Unele voci susțin că acum vreo 100 de ani oamenii prindeau tarpanii, pentru a calma iepele intrate în călduri, care influențau caii domestici și împiedicau utilizarea lor pentru diverse lucrări în câmp.

Letea estea cea mai veche rezervație naturală din România, unde trăiesc, potrivit datelor, de la 2500 la 4000 de cai sălbatici. Aceștia au o zonă rezervată, de circa 2000 ha, delimitată cu sârmă ghimpată, pentru a nu distruge ecosistemul rezervației. Oamenii de știință afirmă că animalele s-au adaptat astfel încât lipsește iarba sau frunzele să se hrănească cu lăstari și scoarțele copacilor.

Conform unor relatări, până la Revoluția din 1989, caii erau folosiți pentru a efectua lucrări agricole, apoi au fost lăsați liberi, fără îngrijire și hrană. Aceștia s-au refugiat în pădure, trăiesc în herghelii și pot fi admirați pe pășuni, când dorm sau galopează.

Alte legende povestesc că urmașii de azi ai tarpanilor sunt animalele domesticite de către popoarele migratoare prin Delta Dunării, tătari, turci, cazaci. Caii au rămasc să pască în libertate, după ce oamenii și-au mutat locul de trai.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Hergheliile cu ultimii cai sălbatici din Europa a devenit emblematică pentru Delta Dunării, în special pentru turiștii pasionați de experiențe autentice și amatori ai cadrelor naturale unice.

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Pădurea Letea este sfârșitul lunii mai, când ntura își arată splendoare, sunt temperaturi potrivite, țânțarii nu prea se văd, iar puii de păsări și animale încep să iasă din cuiburi, pentru a învăța cum să supraviețuiască în natura sălbatică.

#cai salbatici #Pădurea Letea #România turistică

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.