Uniunea Europeană trebuie să-şi întărească rapid apărarea, deoarece Rusia ar putea fi pregătită pentru o confruntare în şase până la opt ani, a declarat Andrius Kubilius, desemnat pentru a deveni primul comisar al UE pentru apărare, într-un interviu acordat agenţiei de presă Reuters.

Nou creatul post de comisar reflectă faptul că securitatea a ajuns în fruntea agendei politice a UE după invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022.

Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei, vecină cu Rusia, a fost numit cu obiectivul de a stimula industria armamentului de pe continent, determinând ţările UE să cheltuiască mai mult pe arme europene şi să facă achiziţii în comun, precum şi încurajând companiile să coopereze mai mult peste graniţe.

Kubilius se confruntă cu o luptă dificilă împotriva mai multor guverne ale UE, care sunt foarte reticente în a da Bruxellesului un cuvânt de spus în modul în care acestea își organizează industriile de apărare, mai scrie Reuters.

Comisia Europeană nu are mandat legal pentru a formula politici în domeniul apărării, iar țările UE își coordonează apărarea prin intermediul NATO.

Kubilius își vede funcția ca fiind complementară NATO, nu în competiție.

„Uniunea Europeană nu va avea planuri de apărare sau conducere militară, așa cum are NATO – dar Uniunea Europeană are instrumente pentru a obține finanțări mai mari, ceea ce NATO nu are”, a spus el.

Kubilius „ar fi bucuros” ca blocul comunitar să poată investi peste 500 de miliarde de euro în următorii ani pentru a stimula industriile de apărare din Europa.

Dar el este mai puțin sigur de unde vor fi obținuți banii: „Nu este treaba mea să știu… Un comisar pentru apărare trebuie să știe unde să cheltuiască banii, nu cum să îi obțină. Asta depinde de ceilalți membri ai comisiei”, a spus el.

Emiterea de obligațiuni comune în domeniul apărării, utilizarea sumelor din Fondul european de redresare și reziliență post-pandemică sau recurgerea la Banca Europeană de Investiții sunt opțiuni pentru finanțarea expansiunii industriei de apărare, a sugerat Kubilius.

#fond #investitii #UE

Republica Moldova a înregistrat una dintre cele mai vizibile deteriorări în clasamentul internațional al riscului și rezilienței investiționale. Țara noastră a ajuns pe locul 101 în ediția specială din mai 2026 a Global Investment Risk and Resilience Index (GIRRI), realizat de Henley & Partners în parteneriat cu AlphaGeo, scrie BANI.MD.

Comparativ cu poziția ocupată anterior, Moldova a pierdut 19 locuri și a coborât de pe poziția 82 pe 101.

Clasamentul analizează capacitatea statelor de a face față șocurilor economice și geopolitice și riscurile cu care se confruntă investitorii. Ediția din mai 2026 ia în calcul inclusiv semnale recente de piață și modificarea percepției investitorilor în urma turbulențelor geopolitice.

Indicele este construit pe două componente. Este vorba de riscul și reziliența și utilizează aproape 3.000 de puncte de date, grupate în 13 indicatori. Sunt evaluate, între altele, vulnerabilitățile economice și geopolitice, dar și capacitatea instituțiilor și economiei de a absorbi și de a se adapta la șocuri.

Cu cât o țară ocupă o poziție mai bună în clasament, cu atât aceasta este considerată, în general, mai puțin riscantă și mai rezilientă din perspectiva investițiilor.

În regiune, diferențele sunt mari. De exemplu, România se află mai sus decât Republica Moldova, în timp ce mai multe state din Europa de Est și Asia Centrală se regăsesc în zona mediană sau inferioară a clasamentului.

La nivel mondial, primele poziții sunt dominate de economii caracterizate prin stabilitate instituțională și economică ridicată. Elveția conduce clasamentul, urmată de Danemarca, Norvegia, Singapore și Suedia.

Autorii GIRRI precizează că ediția specială din mai 2026 reflectă schimbările produse în percepția riscului după recentele șocuri geopolitice. Metodologia combină reziliența structurală pe termen lung cu semnale de piață pentru a arăta cât de capabile sunt economiile să reziste unor perioade de instabilitate.

Coborârea Moldovei până pe locul 101 indică astfel o deteriorare a poziției relative a țării pe harta globală a riscului investițional, într-un moment în care competiția pentru atragerea și protejarea capitalului devine tot mai dependentă de stabilitatea economică, instituțională și geopolitică.