Integrarea Europeană, EU sunt Moldova, Principii și Valori, Standarde Europene, Avansarea în procesul de aderare la UE, Aducem Europa acasă, Moldova este Europa – narative care de 20 de ani au abundat în vocabularul politicienilor și au intrat în ADN-ul cetățenilor Republicii Moldova, pentru unii ca o speranță de viață civilizată, iar pentru alții ca o necunoscută cu care sunt speriați.Paradoxul e că anume rușii au catalizat lansarea procesului de apropiere a Moldovei de UE, prin „memorandumul Kozak”, care fiind refuzat de Vladimir Voronin, a dus la deteriorarea relațiilor dintre Republica Moldova și Federația Rusă și reorientarea țării spre vectorul European, notează Dumitru Țîra, fondatorul grupului de presă Realitatea, într-un editorial publicat pe Soros Moldova. În 2005, Parlamentul dominat de comuniști adoptă o declarație de formalizare a parteneriatului dintre partidele parlamentare pentru „promovarea consecventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană” și are loc semnarea Planului Individul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană.
De atunci, Integrarea Europeană devine principala cauză, motiv și argument pentru progres sau regres al țării, pentru schimbarea guvernărilor, instrument politic intern și geopolitic de convingere și manipulare a cetățenilor.
După 20 de ani a venit și rândul cetățenilor să spună, într-un fel – DA sau NU, integrării Europene, în cadrul Referendumului republican constituțional pentru revizuirea Constituției Republicii Moldova – în scopul confirmării identității europene a poporului Republicii Moldova și declarării integrării în Uniunea Europeană.
Cetățenii încă nu apucase bine să înțeleagă anunțul despre referendum, că spațiul public a fost inundat de politicienii de toate culorile, activiști, propagandiști, experți, bloggeri și influenceri, toți având opinii argumentate pro sau contra. Media și rețelele sociale au intrat în vâltoarea căutării adevărului și răspunsurilor la întrebările de bază – pentru ce, de ce acum, pe cine ajută asta, care sunt riscurile, care sunt efectele juridice, de ce cetățenii sunt întrebați, de ce nu votează Parlamentul, cine și ce va avea din asta, care sunt riscurile, cine va fi responsabil, ce vor face rușii, dar dacă nu, dar dacă totuși… o mie și una de întrebări de atmosferă și timp investit pentru a produce narative și pentru a le consuma.
Desigur, acest anunț a fost ca o bombă informațională, care a devenit un subiect principal de comunicare a tuturor actorilor publici din prima linie și a celor mai puțin cunoscuți, iar cetățenii în continuare sunt confuzi de ce anume ei trebuie să-și asume responsabilitatea pentru țară. Aceasta fiind încă o vulnerabilitate care a fost ignorată prea mult timp. Prea mult timp politicienii și statul au ignorat educarea electoratului în spiritul civilizației europene și a normalității, lăsând sărăcia intelectuală să captureze mințile maselor, iar cea din buzunare să abunde țara de proletari și amintiri sovietice, alimentate zi de zi de efortul rușilor de a ne ține în cușca lor.
De altă parte, UE și statele membre pompează proiecte, bani, asistență, pentru a ne ajuta să urcăm cât mai mult spre standarde, reguli, respect reciproc, civilizație, pentru ca atunci când vom ajunge în UE, să nu ne fie nici nouă rușine, dar și partenerii să știe că se pot baza pe specialiști, nu doar pe experți…
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Între timp, mesajele legate de referendum s-au oprit la trei opțiuni posibile: DA, NU sau Boicot. Partidele, reieșind din vectorul pe care îl promovează și-au ales opțiunile și „vând” asta în fiecare zi, de pe toate platformele de comunicare posibile. Instrumentarul e cunoscut – unii folosesc argumente, alții sperietori, iar toți au un singur scop – să determine cetățenii să voteze cum le trebuie lor, pentru binele … cui?! Aceasta de fapt e întrebarea cheie, la care cetățenii se gândesc cel mai puțin, pentru că sunt tachinați și bruiați cu informații la intensitate maximă, astfel încât totul devine omogen și nu mai știu ce să aleagă.
De fapt, acest referendum este despre ei, despre cetățeni, despre populația Republicii Moldova, care trebuie să uite de politicieni și să-și asume această responsabilitate pentru viitorul lor și ai copiilor, nepoților și strănepoților. Chiar dacă moldovenii rar se avântă să-și asume responsabilitatea și mereu își caută un stăpân sau pe cineva cu inițiativa, acum e chiar momentul când trebuie să se gândească ce vor de fapt. Vor să-și creeze un viitor cu civilizație, securitate, bunăstare, respect reciproc etc. sau o vor pe Alisa cu șoriceii, care să le aducă înapoi trecutul.
Pentru o mare parte alegerea pare simplă – UE, viitor clar, economie în creștere, muncă susținută de apreciere, suport pentru idei și inițiative, planuri de dezvoltare, obiective de sustenabilitate – reguli, efort, rezultat. Asta au văzut cu ochii lor în țările UE sau văd cum trăiesc și muncesc rudele lor din diasporă. De altă parte, lumea e ținută ostatică, cu narative-sperietori că n-o să ne mai accepte rușii, sau și mai rău – o să ne atace cu rachete ca și pe ucraineni, stresul fiind compensat cu cea mai ieftină pâine la magazine sociale și diurne pentru participare la proteste.
Și dacă da, dar dacă nu …
DA – este opțiunea care va încununa un efort de 20 de ani și ne integrează și mai repede în UE, iar narativele promovate de propaganda pro-Kremlin pierde piesa centrală – poporul nu este de acord. Se modifică Constituția și plecăm departe, în afara zonei de influență a Rusiei.
Dar dacă NU – ștergem tot și de la capăt. Ne va mai lua încă 20 de ani, încă o generație jertfită din cauza incapacității de a ne alege corect viitorul, interesul național și dorința de o viață civilizată.
Cei care promovează boicotarea referendumului sunt ca transnistrenii – vor și călare și pe jos. De frica schimbărilor, muncesc și fac afaceri pe malul drept, călătoresc cu pașaportul lor de cetățean al Republicii Moldova, dar seara se plimbă în parcul Ecaterina Velikaia și se uită la TV PMR cât de bine trăiesc…
Cu cât ne apropiem mai aproape de ziua referendumului, cu atât mai vocali și isterici vor deveni toți. Riscuri există desigur, dar de data aceasta riscurile în mare parte sunt cele de comunicare. E un crash-test pe comunicare – cine va fi mai eficient și mai convingător în explicarea cetățenilor că binele lor e mai bun pentru oameni.
Pentru că referendumul este în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, cel mai probabil, prezența necesară va fi asigurată. În această situație, referendumul va fi ajutat de scrutinul prezidențial și nicidecum invers. Opțiunea de vot – Da sau Nu, rămâne pe seama cetățenilor și dorința lor umană egoistă de a trăi mai bine, într-un mediu mai sigur și în bunăstare, va prevala, indiferent ce limbă vorbesc, în ce regiune a țării trăiesc sau dacă sunt în diasporă.
Desigur că nu trebuie să ne bazăm doar pe acest calcul electoral. Trebuie să continuăm cu toții să muncim, să comunicăm, să arătăm, să argumentăm și să-i convingem pe cei nehotărâți și manipulați că viața mai bună e pentru toți și trebuie să contribuie fiecare pentru binele comun și colectiv al cetățenilor Republicii Moldova.
DA sau NU, vom afla a doua zi, DAR întrebarea rămâne – suntem gata să mai pierdem 20 de ani?!
