Cum ar fi să trăiești în întuneric? Ei bine, asta fac pentru aproape patru luni în fiecare an cei 2.000 de locuitori din Longyearbyen, orășelul arctic ce se ascunde adânc în arhipelagul norvegian Svalbard. Aici, în cea mai nordică așezare a Pământului, de la mijlocul lunii noiembrie și până în februarie, orașul este scufundat în întuneric total, perioadă cunoscută drept „Noaptea polară”. Cum se descurcă în această perioadă cei 2.000 de locuitori și care sunt activitățile lor

Longyearbyen este cea mai mare așezare din insulele Svalbard, situate în Oceanul Arctic și aparținând Norvegiei. Localitatea este situată în partea de vest a insulei Spitsbergen, port la fiordul Adventfjorden. Populația este de aproximativ 2000 locuitori. Așezarea a fost întemeiată în 1906 de către John Munroe Longyear, principalul proprietar al Companiei Arctice de Cărbune din Boston (Arctic Coal Company of Boston).

Așa cum spuneam, în Longyearbyen timpul pare că se desfășoară după reguli aparte. De la mijlocul lunii noiembrie și până în februarie, orașul este scufundat în întuneric total. În toată această perioadă, locuitorii își desfășoară viața și activitatea în semi-întuneric, iar lămpile, luminile stradale și chiar reflectoarele instalate în spațiile publice joacă un rol esențial pentru a menține o atmosferă funcțională și sigură.

Adaptarea la această perioadă nu este neapărat ușoară nici măcar pentru cei 2.000 de locuitori. Iar mulți dintre ei folosesc lămpi cu lumină UV pentru a-și menține nivelul de vitamina D și a combate efectele depresiei sezoniere. De multe ori, în acestea luni de întuneric, comunitatea se strânge în jurul unor activități de iarnă, precum schiatul, drumețiile și pescuitul la copcă.

Deși pare o așezare extrem de bizară pentru majoritatea oamenilor, în Longyearbyen lucurile funcționează în mod normal. Orașul are supermarket, baruri, biserici, școli și chiar o universitate. Însă, deși serviciile și facilitățile sunt ca oricare altele, aici ritmul de viață este diferit, fiind influențat de extremele arctice.

Însă, orașul nu este scufundat mereu în întuneric. În primăvară, acesta suferă o nouă transformare, iar de această dată soarele nu apune timp de aproape patru luni, iar întreaga regiune este scăldată în lumină continuă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#oras #soare

Curtea Constituțională a declarat inadmisibile trei sesizări prin care au fost contestate mai multe prevederi ale Legii privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. Printre prevederile vizate se numără dreptul Comisiei de evaluare de a contesta hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor și competența Curții Supreme de Justiție de a constata promovarea sau nepromovarea evaluării externe, transmite IPN.

Sesizările au fost depuse în cadrul unor litigii privind evaluarea externă a trei procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție. În toate cazurile, Comisia de evaluare a propus nepromovarea vettingului, însă CSP a respins rapoartele și a decis că procurorii au promovat evaluarea. Ulterior, Comisia a contestat hotărârile Consiliului la Curtea Supremă de Justiție.

În cadrul examinării acestor litigii, au fost ridicate excepții de neconstituționalitate privind competențele Comisiei și ale instanței supreme. Autorii sesizărilor au contestat dreptul Comisiei de a ataca hotărârile CSP, precum și competența CSJ de a decide asupra promovării sau nepromovării evaluării. Aceștia au invocat afectarea rolului constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor și a securității raporturilor juridice.

Curtea Constituțională a reținut că dreptul Comisiei de a contesta hotărârile CSP asigură posibilitatea controlului judiciar și nu reprezintă o ingerință în activitatea Consiliului. Totodată, magistrații au subliniat că CSP rămâne autoritatea care decide inițial asupra rezultatului evaluării, iar CSJ exercită controlul jurisdicțional.

În ceea ce privește competența instanței supreme de a constata promovarea sau nepromovarea vettingului, Curtea a precizat că aceasta poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege, după reluarea procedurii de evaluare și anularea hotărârii adoptate ulterior de CSP.

Potrivit Curții, mecanismul urmărește să evite tergiversarea procedurilor prin trimiterea repetată a dosarelor spre reexaminare. În consecință, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile cele trei sesizări, fără a trece la examinarea lor în fond.