Crizele de furie ale copiilor – numite și tantrumuri – nu sunt specifice doar vârstelor mici, ci pot apărea și la vârsta adolescenței. Cauzele sunt multiple, atrag atenția psihologii, și este bine ca părinții să rămână calmi, chiar dacă descărcările emoționale sunt intense. Iar dacă se simt copleșiți de situație, să ceară ajutor. Sunt situații în care crizele de furie ascund probleme serioase, de genul tulburări psihice, care impun ajutor de specialitate cât mai rapid, scrie Hotnews.ro.
De regulă, crizele de furie apar la copii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani. Există însă și tantrumuri la vârsta adolescenței.
„În mare, ele se manifestă precum la copiii mici: țipete, bătăi din picior, o atitudine de sfidare. Alteori, adolescenții se retrag și se izolează de părinți pentru că se simt neînțeleși și nu cred că aceștia i-ar putea susține”, explică psihologul Miruna Jovin.
De la creier insuficient dezvoltat la tulburări psihice
Dacă manifestările crizelor de furie sunt aceleași ca la vârstele mici, motivele sunt diferite. Și țin de schimbările hormonale, de insuficienta dezvoltare nervoasă a acelei părți din creier responsabilă de parte de autocontrol, printre altele.
„Studiile au arătat că partea din creier responsabilă cu autocontrolul se află încă în dezvoltare în perioada adolescenței. Alte cauze sunt cele care țin de factorii de mediu – de exemplu, examene importante, relațiile cu persoane de autoritate sau cu cei de aceiași vârstă”, completează psihologul.
Acesta mai spune ca atunci când „tantrumurile sunt prea dese, prea intense, durează prea mult și ajung să împiedice o bună desfășurare a vieții cotidiene pot fi și simptome ale unor tulburări psihice și atunci este nevoie ca părinții să apeleze la specialiști pentru a adresa adevărata cauză și nu doar simptomul”.
„E ok să fii furios, dar nu e ok să înjuri, să lovești…”
Ce pot face părinții în cazul unui tantrum?
„Cam ceea ce făceau și în copilăria mică. Să identifice împreună cu adolescenții declanșatorii unei stări emoționale atât de intense – asta se face când tantrumul s-a terminat și copilul poate avea o conversație despre ceea ce s-a întâmplat în care să se discute și despre limite și să se pună accent pe faptul că orice emoție este acceptată, în timp ce nu toate comportamentele pot fi. Adică, e ok să fii furios, dar nu e ok să mă înjuri, să mă lovești, atunci când simți asta”, explică Miruna Jovin.
Dar poate că lecția cea mai importantă pentru părinți este aceea de a-și păstra calmul.
„Ei trebuie să fie un sprijin pentru copiii lor și să nu uite că nu este despre ei, ci despre emoțiile prin care copilul lor trece. E important ca părinții să fie deschiși să comunice, să asculte fără să judece și să găsească, împreună cu adolescentul, soluții, nu să le impună. Iar când părinții se simt copleșiți să își amintească să ceară ajutor atât pentru ei, cât și pentru adolescenții lor”, conchide psihologul.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Trucuri care pot fi de ajutor
Rachna Parmar, una dintre cele mai cunoscute bloggerițe din India își povestește experiența sa de mamă de adolescenți și soluțiile ei pentru a gestiona mai ușor tantrumurile copiilor ei. În primul rând, face mai mult loc timpului petrecut în familie. Atât ea, cât și soțul. Timp pentru a împărtăși gânduri și neliniști și a explica adolescentului astfel încât să înțeleagă că el este important.
În al doilea rând, sănătatea. „Am început să-i administrez multivitamine, pentru a suplini eventualele deficiențe pe care le poate avea”.
În al treilea rând exercițiile de relaxare. Au combătut lipsa de concentrare de care adolescentul se plângea. „L-am învățat cum să respire profund când simte că este copleșit, nu se poate concentra. În general, când se simte tulburat”.
Răbdarea pentru descoperirea problemelor este și ea importantă. „Am aflat, spre exemplu, că adolescentul meu era nemulțumit de la începutul anului școlar întrucât cel mai bun prieten se mutase la altă școală. Suferea din această cauză și a avut inima zdrobită până când a reușit să-și facă alți prieteni. Plus că un coleg îl tot hărțuia la școală. I-am spus să-l ocolească, dar strategia a avut un succes limitat. Acum, încearcă să se integreze într-un alt grup cu care are multe lucruri în comun. Dar știm cu toții că este nevoie de timp și de răbdare”.
Țineți la respectarea regulilor!
Deși este dificil să negociezi cu cineva a cărei dispoziție este volatilă, e important să țineți la respectarea regulilor. Iar copiii funcționează mai bine dacă știu clar care sunt acele reguli.
Iar dacă înțelegerea stărilor emoționale ale copilului e importantă, la fel de importantă este și înțelegerea stărilor prin care părintele trece. Constientizarea și acceptarea lor. „Ca părinte treci printr-un carusel de emoții, de la frustrare și disperare până la furie și milă. Mă ajută să-mi înțeleg pe deplin sentimentele și să nu mă învinovățesc ca părinte. Și nu în ultimul rând, să rămân calmă. Iar după ce furtuna a trecut, discutăm împreună despre cum putem evita pe viitor astfel de evenimente. Sau măcar să le reducem anvergura. Adică, despre înțelegerea factorilor declanșatori, despre tehnicile de relaxare care ajută la temperarea răspunsului și la înțelegerea comportamentului pe termen lung.”
Crizele de furie nu sunt niciodată despre părinți, ci despre copilul lui, spun și specialiștii citați de empoweringparents.com.
„Deși este ușor să personalizezi criza copilului tău și să simți că este vorba despre tine atunci când se întâmplă, crede-mă, este într-adevăr despre copilul tău. Încearcă să te întrebi în acele momente: „Ce este cel mai important, ce cred alții despre mine sau ce cred că ar face un părinte eficient chiar acum?”
Iar dacă un părinte se confruntă cu o astfel de scenă în public poate pur și simplu să explice că adolescentul sau copilul are dificultăți, se poate scuza și depăși situația, mergând la mașină sau acasă. Iar dacă se întâmplă acasă poate părăsi camera. Important este ca totul să fie făcut rapid și practic și să nu acorde atenție crizei de nervi, nici pozitivă, nici negativă.
