Aproape 40%, dintre lucrătorii europeni sunt expuși unui risc mare să dezvolte probleme psihice, potrivit unui nou studiu care a evaluat sănătatea mintală a angajaților, transmite Euronews. Furnizorul de servicii și tehnologii de sănătate TELUS Health a publicat indicele său anual de sănătate mintală cu privire la starea lucrătorilor din șase țări europene: Franța, Italia, Spania, Polonia, Germania și Țările de Jos.

În fiecare țară, au fost intervievate 500 de persoane, iar persoanele care au obținut un scor sub 80 au fost considerate în situație de risc.

Scorul privind sănătatea mintală a variat în funcție de țară, Spania având 48% dintre lucrători clasificați ca având un risc ridicat de probleme de sănătate mintală, urmată de Polonia (45%) și Italia (43%).

În schimb, Țările de Jos au cea mai mică proporție de lucrători cu un risc ridicat de sănătate mintală precară, de 24%.

„Există trei factori principali care chiar fac diferența. Primul este, în esență, lucrurile care se întâmplă în țara respectivă”, a declarat pentru Euronews Health Paula Allen, lider global și vicepreședinte al departamentului de cercetare și perspective la TELUS Health.

Ea a menționat proximitatea geografică a Poloniei față de Ucraina, care a fost invadată de Rusia în urmă cu peste 1.000 de zile.

Diferențele de cultură și infrastructură pot juca, de asemenea, un rol, la fel ca sexul, vârsta și statutul socio-economic, femeile, de exemplu, raportând scoruri de sănătate mintală cu peste cinci puncte mai mici decât bărbații.

„Lumea pe care o experimentezi când ești femeie și lumea pe care o experimentezi când ești bărbat sunt diferite”, a spus Allen, menționând disparitățile în ceea ce privește resursele financiare, ocuparea forței de muncă și diviziunea muncii. „Există, de asemenea, disparități în materie de sănătate. Știm acum foarte clar că modul în care sistemul de sănătate răspunde bărbaților și femeilor este foarte diferit”, a adăugat ea, subliniind că femeile sunt mai susceptibile de a avea experiențe negative cu furnizorii de servicii medicale.

Ea a menționat, de asemenea, problemele de sănătate subrecunoscute ale femeilor, cum ar fi endometrioza, perimenopauza și menopauza.

Studiul a constatat că lucrătorii care au declarat că fac exerciții fizice frecvent au avut scoruri mai bune de sănătate mintală.

Cu toate acestea, mai mult de un lucrător din 10 nu a participat la nicio activitate fizică, ceea ce duce la pierderea a aproape trei zile lucrătoare suplimentare anual. Scorurile lor de sănătate mintală sunt cu aproape 10 puncte mai mici.

În general, șase sau mai multe ore pe zi în șezut sau inactivitate au fost asociate cu o sănătate mintală mai proastă.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă în prezent 2,5 până la 5 ore de activitate de intensitate moderată pe săptămână sau 1,3 până la 2,5 ore de exerciții mai intense.

Lucrătorii fără economii de urgență erau, de asemenea, de trei ori mai predispuși la anxietate sau depresie.

„Te pune într-o stare de anxietate. Chiar dacă este vorba de anxietate cronică de nivel scăzut, vă pune într-o stare de anxietate. Deci, este interesant că am descoperit că un fel de cel mai mare factor pentru un scor slab de sănătate mintală este doar acea lipsă de economii de urgență”, a spus Allen. „Este cam imposibil să fii la un nivel optim de bunăstare dacă ai această situație. Așadar, nu este vorba doar de venituri mai mici, ci și de lipsa acelei plase de siguranță”.

Lucrătorii fără economii de urgență au avut un scor de sănătate mintală de aproximativ 42 față de media de 62.

Allen a subliniat rolul semnificativ pe care îl joacă angajatorii în sprijinirea bunăstării angajaților, menționând că serviciile pe care le oferă pot avea un impact profund.

Angajatorii, a explicat ea, ar trebui să proiecteze medii de lucru care să se alinieze la orientările privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, pentru a minimiza riscurile pentru sănătatea fizică și mentală a angajaților.

De asemenea, aceștia pot lua măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și mentală a angajaților prin inițiative precum programe de formare, coaching în materie de reziliență și consiliere în materie de sănătate și pot integra aceste cadre în cultura companiei.

„Vă oferă un cadru durabil și, știți, beneficiile pe care le obțineți ca angajator cresc cu fiecare pas pe care îl faceți în această privință”, a declarat Allen.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#angajati #probleme psihice #studiu

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.