Julian Gröger, născut în Hamburg, Germania, s-a stabilit cu traiul în Republica Moldova încă în 2017. Este tată a doi băieți și un activist pasionat de ecologie. Tânărul a povestit, în cadrul unui interviu, despre adaptarea sa în Moldova, munca de activist și lucrurile care îi plac în țara noastră.

De ce ați ales Republica Moldova?

Julian Gröger: Prima dată am venit în 2007, ca profesor de limba și literatura germană la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM). Ulterior, în 2013, împreună cu câțiva foști studenți am fondat Asociația Obștească EcoVisio. Iar în 2017, m-am mutat la Chișinău.

Care a fost prima impresie despre moldoveni?

Julian Gröger: Unul dintre cele mai mari avantaje ale Republicii Moldovei este că, în rol de străin, te simți binevenit. În alte locuri (n.r. alte țări și orașe), cum ar fi Barcelona, unde turismul este la ordinea zilei, oamenii nu se bucură că ai venit. În schimb, aici oamenii te apreciază. Faptul că vorbesc destul de bine limba română a fost un alt motiv pentru care am fost primit pozitiv în țară. Reacțiile negative sunt rare, iar acest lucru m-a ajutat să mă integrez mai ușor.

Sursa foto: Facebook

Cu ce vă ocupați mai exact în Republica Moldova?

Julian Gröger: Sunt implicat într-o serie de proiecte care îmi reflectă pasiunea pentru mediu și dezvoltare sustenabilă. La EcoVisio, adunăm oameni care cred în viitorul ecologic al regiunii și lucrez intens pentru protecția climei, și promovarea energiei regenerabile. De asemenea, reprezint Fundația Heinrich Böll în Moldova, coordonând proiecte ce vizează mediul și clima.

În calitate de director al Asociației Obștești pentru Colaborarea Economică Moldo-Germană, cu sediul în Chișinău, dezvolt inițiative care conectează cele două țări. Totodată, sunt ghid pentru călătorii educative politice, organizând tururi pentru Fundația Böll în România, Moldova, Ucraina, Georgia și Armenia. Cu toate acestea, cel mai important rol al meu rămâne cel de tată. Îmi cresc cei doi băieți, Lennard, care are 6 ani, și Rafael, care are 8 ani, încercând să le ofer un exemplu bun de implicare și responsabilitate.

Sursa foto: Facebook

Ce vă place cel mai mult în Chișinău?

Julian Gröger: Mă fascinează relația dintre oameni și mâncare. Majoritatea încă au rude la sat care știu să aibă grijă de animale sau să cultive legume. În Germania, când merg la cumpărături, devine trist, iar relația cu mâncarea este mai rece. În Moldova, relația urban-rural este vie și autentică.

Sursa foto: Facebook

Ce ar putea prelua germanii de la moldoveni? Există ceva?

Julian Gröger: Un exemplu ar fi spațiile verzi din Chișinău. În Germania, multe primării ar putea învăța cum un oraș poate beneficia de copaci pentru a crea un microclimat plăcut. Piața centrală din Chișinău este o altă inspirație. În Germania, în mare parte, am pierdut contactul cu produsele locale și sezoniere.

Are Modova ceva al său ce nu are Germania? Dacă da, ce?

Julian Gröger: Moldovenii sunt deschiși spre schimbări. Ca activist ecologic, văd în asta o mare oportunitate. În Germania, oamenii sunt mai pasivi, crezând că lucrurile nu se pot și vor schimba. În Moldova, oamenii știu că menținerea lucrurilor așa cum sunt nu este cea mai bună opțiune.

Autoare: Mihaela Rusnac, studentă la Școala de Jurnalism din Moldova

#activist german #interviu #Moldova

Rusia s-a retras oficial din Convenţia europeană pentru prevenirea torturii, Consiliul Europei precizând că prin aceasta se va pune capăt oricărei monitorizări independente a închisorilor ruseşti, relatează Digi24.

Astfel, comitetul european pentru prevenirea torturii nu mai poate verifica modul în care sunt trataţi deţinuţii în Rusia, notează sursa citată.

Moscova şi-a anunţat anul trecut intenţia de a se retrage din convenţie. Retragerea a intrat acum în vigoare.

Deşi Rusia a făcut parte din această convenţie încă de la sfârşitul anilor ’90, activiştii pentru drepturile omului au semnalat în mod constant că tortura şi tratamentele degradante sunt larg răspândite în secţiile de poliţie şi în centrele de detenţie din Rusia. De asemenea, aproape toţi prizonierii de război ucraineni eliberaţi în cadrul unor schimburi de prizonieri au relatat că au fost supuşi torturii în Rusia.

Comitetul a vizitat 450 de centre de detenţie în cadrul a 30 de misiuni între anii 1998 şi 2021. Cu toate acestea, comitetul a precizat că Rusia a fost singura ţară care aproape de fiecare dată nu a permis publicarea ulterioară a rapoartelor privind aceste vizite. Potrivit comitetului, au fost publicat rapoarte doar pentru patru dintre vizitele în Rusia.

După declanşarea războiului Rusiei în Ucraina, comitetul a anunţat că nu i s-a mai permis să efectueze nicio vizită.

Organismul a menţionat că a primit în mod repetat sesizări privind acte de tortură şi abuzuri în Rusia, precum şi în zonele din Ucraina aflate sub ocupaţie rusă.

Moscova şi-a justificat retragerea din convenţie afirmând că nu mai poate participa la comitetul pentru prevenirea torturii.