Ziua Armatei Naționale marchează fondarea prin decret prezidențial, pe 3 septembrie 1991, a unei instituții militare menite să asigure protecția suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Acum 34 de ani, primul președinte al țării, Mircea Snegur, a decretat crearea Forțelor Armate ale Republicii Moldova, în conformitate cu Declarația de Independență.

O primă formulare a ideii militare a țării se regăsește în hotărârea adoptată de Parlament pe 4 septembrie 1990 „privind serviciul militar al cetățenilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească”, scrie IPN. În textul hotărârii se menționa că nemulțumirea populației față de serviciul militar în Armata Sovietică este unul dintre principalii factori de destabilizare a situației social-politice din republică. Participarea tinerilor moldoveni la conflictele din alte regiuni ale URSS ducea adesea la pierderi de vieți omenești. Era nevoie de o alternativă, și anume – formarea unei armate naționale, cu desfășurarea serviciului militar pe teritoriul țării.

Pe baza acelei hotărâri și a deciziei Guvernului din 12 septembrie 1990, a fost înființat Departamentul pentru Probleme Militare și Securitatea Statului, însărcinat cu dezvoltarea structurilor militar-teritoriale. Activitatea sa a început în contextul tensiunilor din sudul și estul republicii. Tot mai mulți militari moldoveni profesioniști au început să revină la baștină, fiind repartizați în noile structuri, înlocuind treptat personalul existent în unitățile staționate în Moldova, compus în principal din ruși, ucraineni și alte etnii.

Pe 27 august 1991, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență, proclamând Republica Moldova stat suveran, independent și democratic, liber să-și decidă soarta fără influențe externe. Un factor esențial în menținerea suveranității și independenței unui stat îl reprezintă structura militară, creată pentru a proteja țara împotriva amenințărilor din interior și din exterior. Având în vedere aceste considerente, pe 3 septembrie 1991, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a emis decretul de creare a Forțelor Armate ale Republicii Moldova.

Guvernului i s-a încredințat să elaboreze concepția și măsurile concrete pentru finanțarea și fondarea bazei tehnico-materiale a Forțelor Armate, precum și completarea cu cadre de militari în termen și ofițeri.

Primele luni ale anului 1992 au fost esențiale pentru formarea Armatei Naționale. Pe 10 ianuarie a fost prezentat primul proiect al doctrinei militare, iar pe 5 februarie, prin decret prezidențial, a fost creat organul de conducere al Armatei Naționale – Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

În primăvara anului 1992, Armata Națională se afla încă în fază de formare. După conflictul de la Nistru, eforturile s-au concentrat pe consolidarea structurilor militare, care au fost puse la încercare de diverse provocări, depășite prin organizarea unor instituții responsabile și eficiente.

Un element esențial al politicii militare a Republicii Moldova este aderarea și participarea în programe de consolidare a relațiilor cu ONU, OSCE, NATO și alte organizații. În anul 2015 a fost promulgată Legea privind participarea Republicii Moldova la misiuni și operațiuni internaționale. Contingentele forțelor militare naționale au fost și continuă să fie implicate în misiuni internaționale sub egida OSCE în Republica Cecenă, Kosovo, Macedonia, sub egida NATO în cadrul forţelor multinaţionale din Irak, în Bosnia şi Herţegovina, precum și în misiunile ONU în Liberia, Sudan, Georgia și Republica Central Africană.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Timp de două luni, Agenția IPN va prezenta evenimentele care au scris istoria contemporană a Republicii Moldova. Deveniți parte a campaniei și împărtășiți materialele IPN „Evenimente care scriu istorie” cu prietenii, colegii și rudele.

Evenimente care scriu istorie – Campanie a Agenției de presă IPN

#Armata Nationala #campanie IPN #creare

Prețurile transporturilor de motorină au ajuns să fie mai mari decât cele ale combustibilului de aviație în Europa, pentru prima dată în mai bine de un an.

Situația apare în contextul în care continentul înlocuiește livrările mai reduse de combustibil pentru aviație din Orientul Mijlociu cu alte surse de aprovizionare, dar întâmpină dificultăți în a asigura suficientă motorină pentru industrie și agricultură, arată datele LSEG, citate de Reuters.

Europa a reușit să atragă transporturi de combustibil de aviație din SUA și din alte țări, precum Nigeria, după ce prețurile au crescut în urma izbucnirii războiului cu Iranul, care a perturbat aprovizionarea cu țiței și carburanți. Oferta globală de motorină s-a restrâns și mai mult după ce Rusia a interzis exporturile, în contextul atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor sale.

Europa și-a majorat importurile de combustibil de aviație la 750.000 de barili pe zi în iunie, cel mai ridicat nivel din octombrie 2025, iar în iulie a menținut un ritm similar, față de 612.000 de barili pe zi în ianuarie, potrivit Kpler, transmite Mediafax.

În acest context, prețul motorinei a depășit în această săptămână prețul combustibilului de aviație, potrivit datelor LSEG.

De ce au crescut iarăși prețurile motorinei
Prețurile motorinei au revenit pe creștere în ultimele săptămâni, pe fondul blocajului negocierilor de pace cu Iranul și al perturbărilor exporturilor rusești. Acestea sunt acum cu doar 14% sub maximele din aprilie. Prețurile combustibilului de aviație au crescut, de asemenea, în ultimele săptămâni, dar sunt cu 25% sub recordurile din martie.

Un alt semn al slăbirii relative a combustibilului de aviație este faptul că acesta s-a depreciat în raport cu prețul contractelor futures pentru gazoil, indicatorul de referință în funcție de care este evaluat în Europa.

Prețul estimat pentru un transport de combustibil de aviație care ajunge în Europa era, pe 10 august, cu 24 de dolari pe tonă sub prețul contractelor futures pentru gazoil, potrivit LSEG.

Este cel mai mare discount din iulie 2025. La apogeul războiului cu Iranul, în martie, combustibilul de aviație avea un preț cu peste 500 de dolari pe baril mai mare.