Românii basarabeni au fost lipsiți în mod abuziv de cetățenia română, după raptul teritorial din 1940, urmat de ocupația sovietică. A fost fără voia lor și fără voia țării lor. România nu a renunțat niciodată oficial la cetățenii săi și a continuat să-i recunoască de facto, chiar dacă de jure nu-i mai aparțineau. În plus, molima comunismului a cuprins și România, schimbându-i structura de fond, potrivit ziua.md.
Cu toate acestea, nedreptatea care i-a lovit pe românii basarabeni, când li s-a luat cu forța cetățenia țării lor, fiindu-le impusă cetățenia ocupantului, a continuat să fie tratată ca atare.
După ce România și-a recăpătat libertatea, iar Basarabia a ieșit de sub jugul sovietic, în mod firesc și absolut normal, România a început imediat să le întoarcă românilor basarabeni cetățenia care le-a fost furată. Nu a fost vorba despre o favoare, ci despre corectarea unei cumplite nedreptăți istorice. În mod firesc și logic, își puteau și mai pot redobândi cetățenia română toți cei care au avut-o înainte, precum și urmașii lor direcți, până la gradul trei, adică fiii și fiicele și nepoții acestora. Pornind de la premisa că cetățenia le revine în mod automat urmașilor direcți, ceea ce iarăși este ceva absolut normal.
Așadar, repet: românii basarabeni și-au recăpătat cetățenia României, pentru că acesta este dreptul lor fundamental, nu pentru că cineva a decis să le facă o favoare! Aceștia sunt cetățeni români prin naștere, nu străini care au dobândit cetățenia acestui stat, în virtutea unor circumstanțe și contexte specifice.
Când un copil dintr-o familie de români se naște undeva în străinătate, părinții lui pot veni oricând în țară sau chiar să meargă la cea mai apropiată ambasadă și să-i facă acte românești copilului lor. Pentru că el moștenește cetățenia de la părinții lui. Noi, românii basarabeni, am moștenit cetățenia română de la părinții și/sau bunicii noștri. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem în plus e să demonstrăm, prin certificate valabile, că părinții/bunicii noștri au fost cu adevărat cetățeni români. Și asta facem.
Noi suntem aceiași cetățeni ca și toți ceilalți români. Născuți pe pământ românesc, care a fost parte a României, din cetățeni români, iar cetățenia țării noastre, de care am fost rupți fără voia noastră și de care suntem în continuare ținuți departe, reprezintă un drept fundamental al nostru, istoric, moral și constituțional.
Există foarte puține condiții și-s foarte rigide, pentru ca un cetățean român să poată fi lipsit de cetățenia țării lui. Totuși, aud tot mai des că România ar avea de gând deja ea să-i lipsească din nou de cetățenie pe unii români basarabeni. Adică ar putea ca unii să și-o mai piardă o dată, fără voia lor, dar de această dată să fie loviți chiar de țara care le datorează această cetățenie. Invocând pretexte pe care nu le-ar putea invoca sub nicio formă celorlalți cetățeni români, adică celor care nu și-au pierdut niciodată cetățenia română. Or, asta ar însemna că românii din Republica Moldova sunt un fel de cetățeni de mâna a doua, care au drepturi limitate și care pot fi rejectați oricând, dacă i se năzare ceva cuiva sau dacă interesul (politic) o cere.
Eu tare sper să nu se ajungă la asta, pentru că, dacă se va ajunge, va fi foarte grav! Va fi cea mai mare trădare, care nu va avea iertare.
