Legislativul proaspăt ales și-a început activitatea. Din cei 101 deputați, 55 fac parte din Partidul Acțiune și Solidaritate, iar 46 reprezintă o opoziție pestriță, formată din cinci fracțiuni parlamentare. Primele ședințe nu au întârziat să aducă discuții aprinse între guvernare și opoziție, semn că noua legislatură va fi una dinamică, dar și plină de provocări.

Noul Executiv se va confrunta cu provocări majore: economice, de securitate, dar și de reintegrare a celor două maluri ale Nistrului. Experții consideră că succesul reformelor va depinde nu doar de Guvern, ci și de nivelul de cooperare între putere și opoziție. Ar fi un semn de maturitate politică ca partidele parlamentare, indiferent de culoarea lor, să sprijine obiectivele de integrare europeană și dezvoltare durabilă ale țării.

În Programul de Guvernare „UE, Pace, Dezvoltare”, echipa lui Alexandru Munteanu a stabilit 16 priorități strategice pentru următorii ani. Printre cele mai importante promisiuni se numără: un salariu mediu de 25.000 de lei, 3.000 de kilometri de drumuri modernizate și investiții de 6 miliarde de lei în educație.

Programul propune o viziune clară: integrarea europeană, creșterea nivelului de trai și modernizarea economiei. Guvernul își propune să transforme Republica Moldova într-un stat modern, stabil și prosper, unde cetățenii să simtă efectele reformelor în viața de zi cu zi. Rămâne ca toate forțele politice să dea dovadă de responsabilitate și unitate, pentru ca prosperitatea să devină nu doar o promisiune, ci o realitate.

Cum apreciați debutul noii legislaturi? Credeți că actualul Parlament va reuși să lucreze eficient, în ciuda tensiunilor dintre putere și opoziție? În ce măsură opoziția va putea juca un rol constructiv în această legislatură?

Care este cea mai mare provocare pentru noul Executiv? Ce măsuri urgente ar trebui luate pentru a accelera reformele și a spori încrederea cetățenilor în instituțiile statului?

În ce fel poate Guvernul să comunice mai eficient cu societatea, pentru ca oamenii să înțeleagă sensul și beneficiile reformelor? Ce înseamnă maturitate politică în contextul actual?

Căutăm răspuns în cadrul emisiunii „Realitatea te privește”, vineri, 31 octombrie, începând cu ora 20:00, la RLIVE TV. Invitații jurnalistei Valentina Ursu sunt Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament al Moldovei Independente și Iurie Țap, fost deputat, care a îndeplinit și funcția de vicepreședinte al Legislativului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Realitatea te priveste

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că, din 2018 și până în prezent, au fost înregistrate peste 10.000 de atacuri asupra sistemului de sănătate, însă niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până acum la tragerea la răspundere a celor vinovați, scrie romanialibera.ro.

Atacurile, raportate în 29 de țări și teritorii, s-au soldat cu aproximativ 5.700 de morți și 8.500 de răniți, potrivit OMS.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază în mod repetat că unitățile medicale și personalul sanitar nu ar trebui să fie niciodată ținte ale atacurilor.

OMS verifică și documentează atacurile asupra sistemului medical, însă nu stabilește responsabilități, deoarece organizația nu are atribuții de investigare.

Altaf Musani, directorul Departamentului pentru Acțiuni Umanitare și Managementul Dezastrelor din cadrul OMS, a prezentat cifrele în cadrul unei conferințe de presă la Geneva și a precizat că tragerea la răspundere poate avea loc nu doar la nivel național.

Unitățile medicale și sistemul de sănătate în ansamblu beneficiază de protecția dreptului internațional umanitar și a legislației internaționale privind drepturile omului, inclusiv în baza anumitor Convenții de la Geneva, a explicat Musani.

Cu toate acestea, situația rămâne îngrijorătoare. „Dintre cele peste 10.000 de incidente verificate despre care am vorbit, niciunul nu a ajuns în sistemul de tragere la răspundere”, a declarat oficialul OMS.

914 atacuri înregistrate doar în 2026

Numai în acest an, agenția ONU pentru sănătate a documentat 914 atacuri asupra sistemului medical, soldate cu 911 morți și 1.486 de răniți, a precizat Musani.

Cele mai multe incidente din 2026 au fost înregistrate în Ucraina, Liban și teritoriile palestiniene. Alte atacuri au fost raportate în Myanmar, Iran, Sudan, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Rusia, Siria și Nigeria.

Potrivit lui Musani, atacurile cu arme grele au reprezentat, de departe, cea mai frecvent raportată formă de violență în acest an. Acestea au fost urmate de blocarea accesului la servicii medicale și de violența psihologică.

De asemenea, au fost raportate 44 de incidente care au implicat răpirea, arestarea sau reținerea unor angajați din domeniul medical și a unor pacienți, fiind afectate în total 148 de persoane.

Efectele atacurilor se resimt mult timp

Consecințele unui atac asupra unui spital nu se limitează la persoanele aflate în unitatea medicală în momentul incidentului, a avertizat Musani.

Este pacientul care nu poate primi îngrijiri a doua zi, ambulanța care nu mai poate face următorul transfer, angajatul medical care nu se mai poate întoarce la muncă sau medicamentele care nu mai pot ajunge la alte unități, a explicat oficialul.

În Fâșia Gaza, toate cele 36 de spitale au suferit pagube până la sfârșitul anului 2025, potrivit OMS.

Peste 3.000 de atacuri în Ucraina

În Ucraina, OMS a verificat peste 3.000 de atacuri asupra sistemului medical de la începutul invaziei ruse la scară largă, în 2022.

Un depozit al OMS din Dnipro a fost lovit și distrus săptămâna trecută, iar organizația spune că numărul atacurilor asupra sistemului medical din Ucraina este în creștere.

„Asistăm și verificăm o creștere substanțială a numărului de atacuri” în Ucraina, a declarat Musani, adăugând că acestea afectează în mod clar capacitatea OMS de a furniza materiale și echipamente unităților medicale.

Și în Republica Democrată Congo, OMS a verificat 12 atacuri asupra sistemului medical de la declararea epidemiei mortale de Ebola în luna mai.

Potrivit lui Musani, aceste incidente au perturbat supravegherea epidemiologică, investigarea cazurilor, identificarea contacților, tratamentul pacienților și activitățile desfășurate în comunități. El a subliniat că astfel de atacuri nu afectează doar serviciile medicale, ci și capacitatea autorităților de a detecta și limita răspândirea unor epidemii.