Parlamentul României a adoptat pe 26 noiembrie, în ședință comună, Hotărârea pentru aprobarea Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, document strategic prezentat miercuri în plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului de către președintele Nicușor Dan, la împlinirea a șase luni de la preluarea mandatului de președinte.

Au fost înregistrate 314 voturi pentru, 43 împotrivă și 3 abțineri. Votul în plen a venit după ce președintele Nicușor Dan a prezentat strategia elaborată, un document pe care l-a descris drept „rezultatul unui efort comun”, mulțumind instituțiilor, organizațiilor și cetățenilor care au transmis sugestii în etapele de consultare publică.

Președintele român a subliniat că noua viziune pornește de la securitatea cetățeanului, nu a unei abstracțiuni numite stat. „Nu apărăm o abstracțiune – statul român. Apărăm cetățeanul român locuitor pe acest teritoriu”, a spus acesta, subliniind nevoia de a consolida „relația cetățeanului cu statul român” și „încrederea cetățeanului în statul român”.

Conceptul-cheie al Strategiei este „independența solidară”, definită prin două direcții: capacitatea statului de a acționa în acord cu modul în care societatea își percepe identitatea și interesele, dar și respectul față de angajamentele internaționale.

România, a insistat președintele, trebuie să afirme în exterior „interesul care corespunde acestei identități”, rămânând în același timp solidară cu partenerii săi.

Strategia este structurată în patru capitole, primul fiind dedicat contextului geopolitic, subliniat de „punerea în discuție a ordinii internaționale bazate pe reguli”, un „război de trei ani și jumătate” în vecinătate, conflicte regionale și scăderea capacității organismelor internaționale de a soluționa crize.

Președintele a vorbit și despre evoluția tehnologică accelerată, inclusiv emergența inteligenței artificiale, ceea ce face ca „decalajul” între state să crească în funcție de capacitatea de adaptare.

Războiul de lângă noi și războiul hibrid al Rusiei împotriva României, principalele amenințări

Nicușor Dan a atras atenția asupra intensificării „campaniilor de manipulare și dezinformare”, a atacurilor la infrastructura critică și a proliferării amenințărilor transnaționale, de la crimă organizată la terorism, toate agravate de efectele schimbărilor climatice.

În privința României, capitolul dedicat „amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților și oportunităților” indică drept principal pericol „războiul de lângă noi” și „războiul hibrid pe care, în mod evident, Rusia îl desfășoară împotriva României și împotriva multor țări europene”.

Președintele a menționat „atacuri cibernetice”, „campanii coordonate de dezinformare” și presiuni asupra democrației și statului de drept.

În plan extern, riscurile de instabilitate vizează „zona estică – Moldova, Ucraina, în zona sudică – Balcanii de Vest, în zona Caucazului de Sud”, dar și efectele insecurității din Orientul Mijlociu. În plan intern, șeful statului a enumerat „capacitatea redusă a administrației publice”, „corupția”, „evaziunea fiscală de mare amploare”, probleme în educație, „declinul demografic” și „fragmentarea politicilor statului în zona de tehnologie”.

Oportunități: Parteneriatul cu SUA, apartenența la UE și NATO, poziția geografică

Referindu-se la oportunități, președintele a evidențiat apartenența României la NATO și UE, precum și Parteneriatul Strategic cu SUA. A felicitat Guvernul pentru aplicația depusă în Programul SAFE și a menționat inițiativa NATO „Santinela Estului”.

România dispune, a spus el, de avantaje competitive pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare, în contextul creșterii producției militare globale.

Poziția geografică, Portul Constanța, Dunărea și strategia UE pentru Marea Neagră sunt, de asemenea, puncte forte.

Sectorul tehnologic și diaspora reprezintă, în viziunea președintelui, resurse valoroase: românii din străinătate „s-au dovedit a fi competitivi într-o piață mult mai competitivă decât piața noastră”.

Capitolul final privește direcțiile de acțiune. În apărare, obiectivul principal este „consolidarea capacităților de apărare” și întărirea colaborării cu partenerii – SUA, NATO, UE și statele din formatele regionale. În plan extern, România va continua să promoveze „parteneriatele noastre strategice” și să întărească rolul său în organismele multilaterale. Președintele a reafirmat sprijinul pentru Republica Moldova, Ucraina, Balcanii de Vest și extinderea Uniunii Europene, subliniind că această politică este „o condiție a stabilității noastre viitoare”.

În plan intern, lupta împotriva corupției este „foarte importantă”, iar Strategia prevede „implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor cu privire la corupție, fără însă să depășim granița între sistem de informații și sistem de justiție”. Documentul cere prioritizarea marii corupții și „corectarea mecanismelor legislative și administrative” care întârzie judecarea faptelor.

Șeful statului a subliniat nevoia de „stabilitate și predictivitate bugetară”, revigorarea industriei de apărare, promovarea companiilor românești și atragerea investițiilor străine. A evidențiat și rolul diplomației economice, „care a lipsit până în momentul ăsta, ca să o spunem foarte deschis”. Președintele s-a declarat optimist privind aderarea României la OCDE „în vara anului viitor” și a mulțumit Parlamentului pentru rapiditatea în adoptarea legislației necesare.

Energia este considerată un domeniu esențial, dată fiind „conexiunea între productivitate și prețul energiei”.

În încheiere, Nicușor Dan a revenit la rolul cetățeanului.

„E foarte important […] să implicăm cetățenii și societatea civilă, și pentru asta, în primul rând, trebuie să recâștigăm încrederea cetățenilor”. Implementarea Strategiei va fi detaliată într-un plan cu termene și indicatori, însă președintele a avertizat că „nici de strategii, nici de planuri de implementare nu duce lipsă România”, esențial fiind modul în care acestea vor fi puse în practică. „Aveți în mine un partener”, a încheiat președintele.

Președintele Nicușor Dan a prezentat la exact șase luni de la preluarea mandatului, în plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, după ce aceasta a fost discutată în prealabil în Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Primul astfel de document strategic care a fost pus în dezbatere publică, suferind modificări și explicații suplimentare conceptuale, noua strategie “exprimă viziunea Președintelui, aceea a unei României moderne și sigure, care se bucură de pace și de avantajele ei unice, un stat construit în jurul cetățenilor săi, în serviciul drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, cu instituții transparente și integre, orientate exclusiv către binele public”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#aparare #Republica Moldova #Romania #strategie

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.