Limba este unul dintre cele mai rezistente elemente ale culturii. Deși multe limbi au dispărut de-a lungul a mii de ani, altele continuă să fie folosite și astăzi, transmițând tradiții, cunoștințe și identitate din trecut până în prezent. Limbile menționate sunt folosite în scris de mii de ani și sunt încă vorbite ca limbi materne sau utilizate activ în comunicare, educație ori religie, potrivit antena3.ro.

O limbă clasică a Indiei, sanscrita are o vechime de peste 3.500 de ani. Este esențială pentru hinduism, budism și jainism. Textele fundamentale precum Vedele și Upanișadele sunt studiate și astăzi. Deși nu este folosită la scară largă în viața de zi cu zi, rămâne o limbă importantă în contexte ceremoniale și academice.

Tamila este una dintre cele mai vechi limbi vorbite neîntrerupt din lume, cu o literatură care se întinde pe mai bine de două milenii. Este vorbită în sudul Indiei, Sri Lanka, Singapore și în diaspora. Tamila păstrează o moștenire clasică impresionantă, fiind totodată o limbă vie și actuală.

Apărută în peninsula Italică acum peste 2.500 de ani, latina a fost limba Imperiului Roman. Astăzi nu mai este vorbită ca limbă maternă, dar continuă să fie folosită în domenii științifice, juridice și religioase și a influențat profund limbile moderne europene.

Ebraica are o istorie de peste 3.000 de ani. Mult timp utilizată mai ales în scop liturgic, a fost revitalizată în secolele XIX și XX și este în prezent limba oficială a Israelului, vorbită de milioane de oameni.

Rădăcinile acestei limbi se întorc la limbile egiptene timpurii, unele forme având o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Astăzi este folosită în ritualurile Bisericii Ortodoxe Copte. Deși nu mai este vorbită curent, utilizarea sa continuă păstrează o tradiție lingvistică remarcabilă.

Greaca are o continuitate de peste 3.000 de ani, de la epopeile homerice până la limba vorbită astăzi în Grecia și Cipru. Deși forma sa s-a schimbat în timp, greaca leagă vorbitorii contemporani de o moștenire literară și filosofică excepțională.

Limbile chineze, în special mandarina, au rădăcini documentate de peste trei milenii. Cele mai vechi forme scrise provin de pe oasele oracol. Astăzi, chineza este una dintre cele mai vorbite limbi din lume.

Aramaica a apărut acum aproximativ 3.100 de ani și a fost cândva limba franca a Orientului Apropiat. În prezent este vorbită de comunități restrânse din Orientul Mijlociu și este utilizată în principal în contexte religioase. Chiar și cu o utilizare limitată, rămâne una dintre cele mai vechi limbi cu continuitate până în zilele noastre.

Limba persană are o istorie de peste 2.500 de ani și este limba principală a Iranului, dar și a Afganistanului (dari) și Tadjikistanului (tadjică). Moștenirea sa literară și culturală este încă vie în poezie, filosofie și cultura populară.

Coreeana are o istorie de cel puțin două milenii. Sistemul său de scriere distinct, Hangul, a fost creat în secolul al XV-lea. Limba este vorbită de milioane de oameni în Coreea de Nord și Coreea de Sud și are o identitate istorică puternică.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#limbi antice

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.