Gelozia este o formă de violență psihologică prin care agresorul consideră că femeia este proprietatea sa. Invitatele emisiunii „Consens Național” de la Realitatea TV au declarat că, prin acest comportament, agresorul își exercită controlul asupra victimei. Potrivit acestora, gelozia nu apare în formă pură, ci este însoțită de diverse tactici menite să supună persoana, să-i lezeze demnitatea și să o priveze de libertatea de a lua decizii.

Angelina Zaporojan, fondatoarea și directoarea executivă a Centrului de Drept al Femeilor, a afirmat că, deși Codul penal recunoaște violența psihologică, aceasta este greu de probat.

„Gelozia este o formă de control prin care agresorul consideră că femeia este proprietatea lui și consideră că ea nu are voie să vorbească cu cine vrea, să scrie mesaje unor colegi, să iasă, să se îmbrace într-un anumit mod. Raportul de letalitate, care ne vorbește despre cazurile care au dus la deces, arată că, inclusiv în deciziile instanțelor de judecată, gelozia este foarte des invocată ca motiv al omorului”, a spus Angelina Zaporojan.

Eleonora Grosu, directoarea de programe a Centrului de Drept al Femeilor, a subliniat că a întreba o femeie de ce nu a plecat de la agresor înseamnă, de fapt, a o învinui pentru suferințele îndurate.

„Atunci când agresorul i-a alezat autonomia, noi punem accentul invers și o întrebăm cum vede ea soluția. Noi dorim să o abilităm, să o împuternicim, să-i întoarcem puterea de a lua decizii. Chiar dacă aceste decizii sunt greșite adeseori. Transformarea înseamnă și a face greșeli și a trece peste ele, pentru un pas înainte”, a adăugat Grosu.

Șase din zece femei care au solicitat ajutor de la Centrul de Drept al Femeilor au studii incomplete. Fără bani și fără un loc de muncă, multe victime se întorc la agresor pentru a supraviețui punându-și viața lor și a copiilor lor în pericol.

Amploarea fenomenului violenței față de femei rămâne alarmantă. 7 din 10 femei din Republica Moldova au trăit cel puțin o formă de violență. Doar în anul 2025, aproape 24 mii de femei au fost înregistrate ca victime ale violenței în familie, iar 21 și-au pierdut viața.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#femei #violenta

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china