Unul dintre candidații la funcția de primar al municipiului Orhei, Ramiz Ansarov, are un trecut controversat în cadrul instituțiilor de drept. Mai exact, acum opt ani, acesta a fost dat afară din cadrul Poliției de Frontieră pentru „prejudicierea imaginii Republicii Moldova și a IGPF”, conform deschide.md. Deși a încercat ulterior să revină în funcție, instanțele de judecată au constatat că acțiunile sale contravin valorilor profesionale.

Potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău, la începutul anului 2018, Ansarov, fiind angajat al IGPF, s-a deplasat la Budapesta (Ungaria), unde a participat, în calitate de delegat, la un stagiu organizat de Academia Internațională a Organelor de Drept. Astfel, în una din zile, acesta a intrat într-un market și a furat un parfum.Referințe geografice

Autoritățile maghiare au sesizat colegii de la Chișinău despre acest incident, iar, ca urmare, IGPF a inițiat o anchetă de serviciu. Fiind audiat, Ansarov a recunoscut comiterea furtului, dar a menționat că a făcut-o „fără să conștientizeze”. Ulterior, a precizat acesta, el „ar fi încercat să găsească modalități de a restitui bunul”, dar preferat să se întoarcă în R. Moldova.

Prin ordinul conducerii Poliției de Frontieră din martie 2018, Ansarov a fost eliberat din funcție pentru „prejudicierea imaginii țării și a IGPF, comportament nedemn în raport cu considerația și încrederea impuse de profesia de polițist de frontieră”.

Nefiind de acord, acesta a contestat actul la Judecătoria Chișinău. Prima instanță i-a admis parțial cererea și a dispus restabilirea lui Ansarov în funcție. Mai mult, magistrații au obligat IGPF să-i achite lui Ansarov peste 70 de mii de lei drept salariu pentru absența forțată de la locul de muncă și prejudiciul moral.

Reprezentanții IGPF au contestat hotărârea la Curtea de Apel Chișinău. În urma examinării dosarului, magistrații au atras atenția asupra faptului că „funcționarul public cu statut special are obligația legală și deontologică de a avea un comportament integru atât în activitatea publică, cât și în viața personală”. Totodată, au menționat judecătorii, „tăinuirea incidentului de furt contravine total valorilor profesionale, mai ales în contextul în care Ramiz Ansarov reprezenta Republica Moldova la un stagiu internațional în Ungaria”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În acest sens, magistrații au susținut că, deși Ansarov nu a fost condamnat penal pentru furt, comportamentul acestuia a prejudiciat grav imaginea statului.

Astfel, prin decizia din 18 septembrie 2019, Curtea de Apel a dispus casarea hotărârii primei instanțe și a respins cererea lui Ansarov privind restabilirea în funcție.

În ianuarie 2020, hotărârea instanței de apel a fost menținută și de Curtea Supremă de Justiție.

De menționat că duminica, 31 mai, va avea loc turul II al alegerilor pentru funcția de primar al municipiului Orhei. Pentru fotoliu luptă Ramiz Ansarov și reprezentantul Ligii Orașelor și Comunelor, Sergiu Aga.

Ansarov, deși a intrat în cursă în calitate de candidat independent, este liderul filialei teritoriale Orhei a partidului „Inima Moldovei”, condus de Irina Vlah. La alegerile parlamentare din 2025, Ansarov a candidat pentru funcția de deputat, fiind inclus în listele așa-zisușui „bloc patriotic”, format din PSRM, PCRM, „Viitorul Moldovei” și „Inima Moldovei”. Totuși, în ajun de scrutin, reprezentanții partidului condus de Irina Vlah au fost excluși din cursă după ce instanța de judecată a constatat că această formațiune a obținut venituri ilegale din Rusia.

UPDATE (25 mai, ora 14:00)

Informațiile precum că Ramiz Ansarov ar fi fost concediat după o infracțiune sunt „atac murdar şi bine coordonat”, susține politicianul. Conform candidatului pentru funcția de primar al Orheiului, oponenții săi ar încerca să promoveze ideea că ar fi comis un furt de 4 euro.

Ansarov, reacție la informația că ar fi fost dat afară de la IGPF după un furt: Atac murdar și coordonat

#Furt #IGPF #Orhei #Ramiz Ansarov #Ungaria

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.