Numărul cazurilor noi de cancer diagnosticate anual la nivel mondial ar putea crește de la 20,6 milioane în 2024 la 35 de milioane în următoarele decenii, dacă statele nu vor adopta măsuri urgente de prevenție și control, avertizează Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în Raportul global privind situația cancerului din 2026.
Potrivit documentului, 92% din populația lumii va fi afectată de cancer la un moment dat de-a lungul vieții, fie prin propria experiență, fie prin îmbolnăvirea unui membru apropiat al familiei.
Raportul scoate în evidență discrepanțe majore între state în ceea ce privește accesul la diagnostic și tratament. Astfel, rata de supraviețuire în cazul cancerului de sân ajunge la 85% în țările cu venituri ridicate, în timp ce în statele mai sărace aceasta este de aproximativ 40%. Totodată, doar 39% dintre țările lumii asigură accesul populației la un tratament oncologic de bază.
Expertul OMS André Ilbawi susține că, deși atenția este concentrată pe noile tehnologii și terapii, acestea rămân inaccesibile pentru milioane de oameni. „Mulți pacienți din întreaga lume sunt încă lăsați în urmă”, a declarat acesta.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
La rândul său, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a subliniat că șansele de supraviețuire nu ar trebui să depindă de locul în care s-a născut o persoană sau de nivelul veniturilor sale.
Raportul mai arată că diagnosticul de cancer are un impact major nu doar asupra sănătății, ci și asupra situației financiare a familiilor. Potrivit OMS, peste jumătate dintre pacienți și familiile acestora ajung să suporte costuri medicale considerate catastrofale, iar boala reprezintă una dintre principalele cauze ale falimentului din motive medicale.
În ceea ce privește factorii de risc, raportul evidențiază o reducere cu 27% a numărului fumătorilor comparativ cu anul 2010. În schimb, progresele în diminuarea consumului de alcool sunt limitate, iar obezitatea și sedentarismul continuă să se extindă la nivel global.
„Principala lacună nu mai este una de cunoștințe, ci diferența dintre ceea ce știm și ceea ce facem”, concluzionează autorii raportului, îndemnând guvernele să accelereze măsurile de prevenție, depistare timpurie și acces la tratament.
