Un fermier din satul Hagimus, raionul Căușeni, a reușit să crească în acest an un harbuz de 74 de kilograme. Sergiu Surschi și-a depășit astfel propriul record, stabilit anul trecut, când a recoltat un pepene verde de 40 de kilograme, exemplar înregistrat la Agenția Recordurilor din Republica Moldova.

Harbuzul crescut în acest an are un diametru de 206 centimetri, iar înălțimea și lățimea ajung la aproximativ 80 și, respectiv, 45 de centimetri.

Pasiunea lui Sergiu Surschi pentru harbujii giganți a început după ce a văzut la televizor povestea unui fermier din Spania, care reușise să crească un pepene verde de 107 kilograme. Impresionat de rezultat, moldoveanul a luat legătura cu fermierul spaniol și a cumpărat trei semințe din soiul american Carolina Cross.

„Am plantat semințele în luna mai, iar pe la mijlocul lui iunie pepenele era cât un bob de mazăre. Doar una dintre semințe a prins, dar iată că a dat un rezultat spectaculos”, povestea fermierul anul trecut.

Atunci, Sergiu Surschi își propunea să ajungă la un harbuz de 100 de kilograme și se pare că este tot mai aproape de obiectiv.

Soiul Carolina Cross este cunoscut pentru fructele sale de dimensiuni impresionante. În condiții favorabile de cultivare, fructele pot ajunge la 90–119 kilograme, iar exemplarele crescute special pentru competiții pot depăși această greutate.Soiul își are originea în Statele Unite și este asociat în special cu Carolina de Nord. Fructele au o formă alungită, coajă verde cu dungi mai închise și miez roșu.

Pentru a ajunge la dimensiuni impresionante, Carolina Cross are nevoie de multă lumină, temperaturi ridicate, apă suficientă și un sol fertil. Planta dezvoltă vreji lungi și are nevoie de mult spațiu pentru a se dezvolta.

Potrivit informațiilor publicate de Universitatea de Stat din Carolina de Nord, un exemplar din soiul Carolina Cross a ajuns la aproximativ 119 kilograme.

Greutatea finală a unui astfel de harbuz depinde însă de mai mulți factori, printre care genetica, vremea, irigarea, fertilizarea solului și durata perioadei de vegetație.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Căușeni #Hagimus #pepene verde #record

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.