Casele din Marea Britanie și Irlanda de Nord fac mai mult rău mediului decât mașinii, ele producând mai multe emisii de carobn, se arată într-un studiu. Guvernul este dispus să dea bani pentru transformarea caselor, însă există și voci care se opun acestei soluții.

Regatul Unit are 25 de milioane de case ce produc 58,5 milioane de tone de dioxid de carbon anual, în timp ce cele 27 de milioane de mașini emit pe an 56 de milioane de tone de carbon.

Totul se întâmplă din cauza izolației prost făcute și a sistemelor de încălzire pe gaz, lucru care duce la pierderea căldurii din locuințe.

„Pentru prea mult timp, impactul locuințelor asupra schimbărilor climatice a fost trecut cu vederea. În timp ce am devenit mai conștienți de vehiculele cu care călătorim, de cât reciclăm și de ceea ce mâncăm, aceste noi numere uluitoare trebuie să ne facă acum să recunoaște rolul extrem de important pe care-l joacă și casele noaste.

Dacă nu începem să facem un progres serios în reducerea amprentei de carbon pe care o au casele noastre nu vom atinge obiectivul impus de guvern de zero-net până în anul 2050”, a spus Kate Henderson, director executiv la National Housing Federation.

Oamenii nu cred că energia folosită în casele lor are un mare impact asupra mediului

Oamenii nu vor să investească pentru a își schimba casele. Peste unul din patru proprietari nu plănuiesc să investească pentru a rezolva problema aceasta.

Alte studii recenta spun că 60% dintre proprietarii de case nu cred că energia utilizată în casa lor are un impact prea mare asupra emisiilor de carbon.

Presa britanică a scris că boilerele pe gaz vor fi interzise în cel mult 14 ani, pentru a reduce impactul țării privind schimbarea climatică.

Se pare că premierul Boris Johnson s-ar fi răzgândit după ce ideea a fost criticat de conservatori, spunând că schimbarea ar implica costuri imense.

În plus, deși vor fi interzise până în 2025, boilerele pe gaz sunt greu de demontat și procesul pentru dezinstalarea din aproximativ 25 de milioane de case va lua măcar 10 ani.

Astfel, noul termen de interzicere a boilerelor tradiționale este din 2033.

#mediu #poluare

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.

#inventie #laborator #robot