Belarus și regimul președintelui Alexandr Lukașenko continuă să folosească imigranții drept instrument de presiune asupra Uniunii Europene. Acțiunile regimului autoritar vin după ce țara a ajuns sub tirul sancţiunilor occidentale. Arma lui preferată: traficul de refugiaţi şi împingerea lor în Uniunea Europeană. Astfel, Lukaşenko, preşedinte de aproape trei decenii al Bielorusiei care s-a autointitulat „ultimul dictator al Europei“, intră într-un trio al liderilor autoritari care şi-au făcut din emigranţi un instrument de putere.
În dimineața zilei de luni, 8 noiembrie, Serviciul Polonez de Grăniceri a publicat un videoclip în care armata belarusă pregătește migranții pentru trecerea ilegală a frontierei. Aceștia au fost adunați într-un grup organizat și au primit instrucțiuni care ar facilita trecerea imigranților ilegali pe teritoriul polonez.
Imigranții care au ajuns la frontiera dintre Belarus și Polonia sunt împiedicați de către armata regimului pentru a se întoarce în țară. Sutele de oameni cu rucsacuri vor să ajungă în UE.
Presa belarusă scrie că majoritatea migranților din coloană sunt kurzi care au sosit recent în Belarus din Irak. Printre ei sunt multe femei și copii.
Ministerul polonez de Externe a numit coloana de migranți care a ajuns la graniță cea mai mare tentativă de pătrundere forțată în masă în Polonia de până acum. Forțele de ordine sunt pregătite, anunță autoritățile poloneze.
„Vor fi victime”. Polonia convoacă o întâlnire de urgență din cauza situației de la granița cu Belarus
Stanislav Zharyn, ministrul-coordonator al serviciilor de informații poloneze, a numit acumularea de migranți la graniță o tentativă de invazie forțată a Poloniei.
Viceministrul de Externe Piotr Vavzhik și-a exprimat convingerea că Lukașenko are drept scop o escaladare a situației care va duce la faptul că „vor fi victime fatale de ambele părți”.
A fost convocată o reuniune a echipei anticriză cu participarea prim-ministrului Mateusz Morawiecki, a ministrului Afacerilor Interne Mariusz Kaminsky și a ministrului Apărării Mariusz Blaszak.
Comisia Europeană crede că Lukaşenko încurajează cu intenţie acest trafic ca răspuns la sancţiunile impuse de statele europene regimului său. Sancţiunile îi vizează, printre alţii, chiar pe el şi pe câţiva din fiii săi. La rândul ei, Polonia a acuzat Bielorusia că trimite un număr tot mai mare de migranţi peste graniţă ca reacţie la decizia Varşoviei de a acorda statutul de refugiat atletei bieloruse Krystsina Tsimanouskaya, care a criticat regimul de la Minsk şi a refuzat să se întoarcă acasă de la jocurile olimpice de la Tokio, o poveste desprinsă din vremurile Războiului Rece.
Guvernul lituanian susţine că are dovezi că oficialităţi bieloruse sunt implicate în acest trafic. Irakul a răspuns spunând că suspendă zborurile către Bielorusia.
Lukaşenko a replicat acuzând Lituania şi Polonia că alimentează problema refugiaţilor şi că Lituania împinge cu forţa migranţii pe teritoriul bielorus. O anchetă a Euractiv a găsit că traficul de migranţi este o afacere bănoasă pentru ceea ce ar fi agenţii de turism bieloruse. Un drum din Irak până în Lituania prin Bielorusia ar costa în medie 10.000 de dolari de persoană.
În urmă cu un an, pe 9 august, au avut loc în Bielorusia alegeri pe care Lukaşenko spune că le-a câştigat detaşat. Însă rezultatele din câteva secţii de votare au arătat că o parte semnificativă de alegători, dacă nu majoritatea, au votat-o pe Sviatlana Tsikhanouskaya, soţia unui opozant al regimului aflat la închisoare.
Au urmat proteste de stradă pentru democraţie şi greve ale muncitorilor din fabricile de stat, dar nu de amploarea care să pună probleme regimului. Acesta a reacţionat prin forţă brută. Tsikhanouskaya este în exil, iar sute de opozanţi ai lui Lukaşenko sunt la închisoare. Unii sunt morţi. „Dictatorul“ îşi vânează adversarii pe pământ şi în aer. SUA şi UE înăspresc periodic sancţiunile contra regimului, însă o analiză a Deutsche Welle arată că această strategie nu-l descurajează pe Lukaşenko şi nu face decât să crească dependenţa acestuia de Rusia lui Putin.
Liderul rus a promis, deşi la început doar cu jumătate de gură, că îl va ajuta pe liderul de la Minsk să rămână la putere, chiar şi cu sprijin militar. Rusia îl ajută pe Lukaşenko şi cu bani, acesta primind la începutul verii o nouă tranşă, de 500 de milioane dolari, dintr-un împrumut rusesc care până acum ajuns la 1,5 miliarde dolari. Bielorusia este acum complet dependentă de Rusia pentru fonduri.
Experţii spun că sancţiunile, îndreptate către exporturi, oficialităţi şi companii care au legături cu regimul, precum marea rafinărie Naftan, au afectat până la 13% din PIB, puţin. Kremlinul, în schimb, ajută doar atât cât să menţină în viaţă economia şi se spune că şi el l-ar vrea pe Lukaşenko dat jos de la putere. Însă căderea regimului ar aduce probabil economia şi administraţia în haos, iar Rusia nu poate plăti pentru o altă Crimee sau un alt est de Ucraina.
