România a devenit obiect de studiu în presa internaţională, ţara fiind prezentată ca un fenomen sociologic şi medical în lupta anti-Covid, care merită să fie analizat de către specialişti.

România deţine acum titlul de neinvidiat de a fi statul UE cu cea mai mare mortalitate. Ţara a înregistrat săptămâna trecută 591 de decese legate de Covid-19 – cel mai mare bilanţ al morţilor atins de la începutul pandemiei, scrie „The Independent“.

„Apelurile antivaccinare ale unor personalităţi de la vârful bisericii, reluat de politicieni proeminenţi şi pe reţelele sociale pot explica de ce România a ajuns acum să fie ţara cu cea mai mare rată de mortalitate COVID din lume”, relatează publicaţia New York Times într-un amplu reportaj despre criza sanitară pe care o traversează România în valul patru al pandemiei.

Prelaţi antivaccinişti

Andrew Higgins, şeful biroului pentru Europa Centrală şi de Est al New York Times, îşi începe materialul cu episcopul ortodox Ambrozie din Giurgiu, care şi-a îndemnat enoriaşii să „nu se lase păcăliţi de ceea ce văd la televizor”, să nu se teamă de COVID şi să nu se grăbească să se vaccineze. Episcopul din Giurgiu este acum cercetat penal pentru răspândirea de informaţii false, dar mesajul său antivaccinare a fost reluat de unii politicieni şi de voci influente din mediul online, ceea ce poate explica de ce România a raportat în ultimele săptămâni cea mai mare rată din lume a deceselor COVID, subliniază NYT.

Rolul reţelelor sociale

Ezitarea populaţiei în privinţa vaccinării, alimentată puternic de mesajele răspândite în mediul online, a făcut ca România să aibă a doua cea mai scăzută rată de vaccinare din Europa, precizează autorul. Aproximativ 44% dintre adulţii români au primit cel puţin o doză de vaccin anti-COVID şi doar Bulgaria, cu o rată de vaccinare de 29%, se mai află după România în clasament. Asta în timp ce, rata imunizării din Uniunea Europeană a ajuns la 81%, iar în multe ţări a fost depăşit pragul de 90%.

Reticenţa la vaccinare, cu rădăcini în trecutul comunist

Reticenţa la vaccinare în atât de multe state i-a făcut pe analişti să caute răspunsuri într-unul dintre lucrurile care uneşte toate aceste ţări: trecutul comunist şi dezamăgirea larg răspândită în rândul populaţiei faţă de dezordinea şi corupţia care au urmat.

„Toată lumea devine dintr-o dată expertă, iar ştirile false sunt peste tot, 24 de ore pe zi”, se plânge Silvia Nica, medic la Spitalul Universitar Bucureşti, unde, din lipsă de paturi a fost ridicat un cort de tratament în parcarea unităţii medicale, iar holul, transformat într-o secţie COVID.

„România a început să-şi vaccineze cetăţenii în decembrie anul trecut şi a pus programul în sarcina armatei, cea mai respectată instituţie a ţării, potrivit sondajelor de opinie. A doua cea mai de încredere instituţie este însă biserica ortodoxă, care a transmis semnale mixte cu privire la vaccinuri. Patriarhul Daniel de la Bucureşti le-a spus să asculte medicii, în timp ce mulţi clerici locali şi unii episcopi influenţi au denunţat vaccinurile ca fiind opera diavolului”, precizează sursa citată.

Sursele dezinformării

La începutul pandemiei, în 2020, dezinformarea COVID în România a urmat în mare parte teme folosite în multe alte ţări, oamenii răspândind teorii ale conspiraţiei sub nume false pe Facebook şi alte social media, potrivit Alinei Bârgăoanu, profesor de comunicare la Bucureşti care urmăreşte fenomenul dezinformării. Dar, pe măsură ce pandemia a prelungit, a explică ea, acest fenomen virtual s-a transformat într-o mişcare politică condusă de oameni reali precum Diana Şoşoacă, senatoare în Parlamentul României. NYT subliniază că Şoşoacă a condus un protest în nordul ţării, care a blocat deschiderea unui centru de vaccinare, denunţând pandemia drept „cea mai mare minciună a secolului” şi a organizat mitinguri anti-mască la Bucureşti, iar videoclipurile publicate de ea în mediul online au avut milioane de vizualizări.

Cercetătoarea Alina Bârgăoanu suspectează o implicare a Rusiei în răspândirea informaţiilor anti-vacinare, însă remarcă în acelaşi timp că multe dintre cele mai populare teorii ale conspiraţiei provin din Statele Unite, ceea ce le face deosebit de greu de dezminţit, deoarece „România este o ţară foarte pro-americană.” Pentru a combate aceste mesaje colonelul Ghorghiţă a apelat la reţelele de socializare „şi s-a întâlnit cu lideri creştini, evrei şi musulmani pentru a le cere să nu alimenteze flăcările dezinformării”. „Ei nu au datoria să recomande vaccinarea, dar au datoria să nu facă recomandări împotriva ei”, spune Gheorghiţă, referindu-se la liderii religioşi.

„Idioţii Europei”

Revista germană „Der Spiegel“ prezintă un reportaj video din spitalele româneşti. „Am fost atât de proşti, uită-te la mine”, e titlul materialului în care pacienţii din România mărturisesc cât de mult regretă că nu s-au vaccinat. ”Nicio altă ţară din lume nu are mai multe decese cauzate de coronavirus pe cap de locuitor, unităţile de terapie intensivă sunt supraaglomerate”, scriu jurnaliştii germani.

La finalul lunii trecute, „Hamburger Morgenpost“, o altă publicaţie din Germania, îi critica dur pe români, bulgari şi ucrainieni pentru că refuză vaccinarea într-un material care purta titlul „Idioţii Europei”, citându-l pe Anghel Kuntcev, inspector bulgar pe sănătate. Articolul relata despre criza de personal medical cu care se confruntă Ucraina, despre influenţa Bisericii ortodoxe în România şi despre campaniile antivaccinare din Bulgaria.

#antivaxeri #Covid

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.