Preşedintele american Donald Trump a anunţat marţi, 22 septembrie, că Statele Unite vor construi două „baze militare foarte mari” în Groenlanda, în urma unui acord încheiat cu Danemarca şi autorităţile vastului teritoriu arctic. Liderul de la Casa Albă şi liderii Groenlandei şi Danemarcei au semnat în cursul zilei de marţi un acord care permite o prezenţă militară americană mai extinsă în Groenlanda şi care ar putea pune capăt disputei privind insula, importantă din punct de vedere strategic şi bogată în resurse minerale, transmite antena3.ro.

„Vom începe imediat să dezvoltăm o prezenţă militară semnificativă în locurile relevante. Vom construi două baze militare foarte mari”, a declarat preşedintele SUA într-un discurs la Adunarea Generală a ONU.

Acordul, semnat în timpul vizitei lui Trump la Adunarea Generală a ONU, la New York, nu merge atât de departe încât să îndeplinească solicitarea lui Trump ca SUA să preia Groenlanda ca teritoriu american, pentru a contracara prezenţa tot mai mare a Rusiei şi Chinei în zona arctică.

Totuşi, acordul permite o prezenţă militară americană mai amplă pe teritoriul îngheţat, o posibilitate care a apărut în contextul în care liderii Groenlandei s-au opus unei preluări complete de către SUA.

În discursul adresat liderilor lumii reuniţi la ONU, înaintea ceremoniei de semnare, Trump a declarat că acordul le oferă Statelor Unite „control permanent asupra securităţii şi asupra tuturor celorlalte necesităţi de pe acel teritoriu”.

„Niciun adversar al SUA nu va mai avea voie să stabilească o prezenţă militară în Groenlanda sau să facă investiţii sensibile acolo fără aprobarea noastră expresă, în scris”, a declarat Trump.

Donald Trump a semnat acordul împreună cu premierul danez Mette Frederiksen şi cu premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, în cadrul unei ceremonii trilaterale desfăşurate după discursul lui Trump la ONU.

Mette Frederiksen a descris acordul drept „un acord care poate dura pentru totdeauna” şi a declarat că acesta subliniază importanţa alianţei NATO şi respectă dreptul Groenlandei la autodeterminare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#acord #Donald Trump #Groenlanda #ONU

Sute de pasageri ai companiilor aeriene din Europa au avut zborurile deviate sau au primit escorte militare săptămâna aceasta, în urma unei serii de amenințări cu bombă pe care oficialii le-au numit farse rău intenționate. Încă nu s-a dovedit cine e în spatele incidentelor, care au venit într-un moment de creștere a tensiunilor cu Rusia și de avertismente că aceasta ar putea intensifica așa-numitele atacuri hibride pe continent. Asociația Piloților de Linie Britanici a explicat exact ce se întâmplă la bordul unui avion atunci când este primită o amenințare cu bombă, scrie PBS, transmite Digi24.

Amenințările sunt evaluate și apoi transmise piloților

Atunci când o amenințare la adresa unei aeronave este trimisă companiei aeriene, aceasta este transmisă unei echipe de evaluatori. Acești evaluatori utilizează procese standard pentru a clasifica amenințarea și a decide dacă aceasta este Roșie (credibilă), Galbenă (parțial credibilă) sau Verde (necredibilă). Galbenă nu este considerată o evaluare adecvată dacă avionul este în aer, potrivit Asociației Piloților de Linie Britanici.

„Dacă amenințarea este evaluată ca necredibilă, personalul din avion nu va fi informat despre aceasta. Cu toate acestea, atunci când o amenințare este evaluată ca fiind credibilă (roșu sau galben), echipajul de zbor va fi informat imediat și va efectua procedurile companiei pentru o amenințare cu bombă credibilă”, au explicat experții.

„Din momentul în care echipajul de zbor este notificat despre o amenințare credibilă cu bombă, comandantul aeronavei – căpitanul – este la comandă și va lua toate deciziile, ghidat de lista de verificare corespunzătoare, pentru siguranța aeronavei sale. De obicei, dacă un avion se află încă pe pistă, aceasta va însemna o evacuare, iar dacă este în aer, prioritatea va fi aterizarea avionului cât mai curând și în siguranță posibil”, mai explică asociația de profil din Marea Britanie.

„Piloții sunt profesioniști cu înaltă calificare și pregătire. Expertiza lor este neprețuită în asigurarea siguranței pasagerilor și în menținerea aviației ca una dintre cele mai sigure forme de transport existente.”

Companiile aeriene, operatorii aeroportuari și autoritățile de aplicare a legii respectă, în general, liniile directoare elaborate de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației și de Organizația Aviației Civile Internaționale, care efectuează audituri pentru a asigura conformitatea.

Antrenamentul echipajului de zbor include exerciții situaționale în timp real care acoperă diverse amenințări, inclusiv modul de căutare a explozibililor care ar fi putut fi introduși ilegal la bord.

Devierea și inspectarea zborurilor sunt costisitoare

Atunci când sunt semnalate amenințări, angajații companiilor aeriene sunt instruiți să țină apelantul la telefon și să adune cât mai multe informații posibil, potrivit expertului în securitate aeronautică Philip Baum.

Multe dintre amenințările primite săptămâna aceasta au fost trimise prin e-mail, conținând suficiente informații pentru ca autoritățile să stabilească dacă aeronava necesită inspecție. Acest lucru poate fi costisitor pentru companiile aeriene.

Baum, profesor invitat de securitate aeronautică la Universitatea Coventry din Anglia, a declarat că devierea unui zbor din cauza unui pasager indisciplinat sau a unei amenințări cu bombă poate costa până la 250.000 de dolari.

Costurile ar putea fi mai mici în acest caz, deoarece majoritatea zborurilor perturbate au fost pe distanțe scurte, unde există o probabilitate mai mică de întârzieri, a spus el.

Amenințările false ar putea testa apărarea

Intenția acestor amenințări „pare să fie de a semăna haos, incertitudine cu privire la fiabilitatea traficului aerian în Europa”, a declarat Jacob Funk Kirkegaard, cercetător senior la grupul de experți Bruegel din Bruxelles.

Amenințările ar putea testa, de asemenea, timpul de răspuns relativ și nivelul de coordonare dintre autoritățile din diferite țări, cu scopul de a identifica punctele slabe pentru viitoarele atacuri.

„Răspund autoritățile din Polonia cu aceeași viteză și cu aceeași urgență etc. ca autoritățile din Italia, de exemplu?”, a spus Kirkegaard, comparând astfel de amenințări cu un „test de stres” al sistemului.