Întreprinderile Mici și Mijlocii ar putea beneficia de plafonarea comisioanelor bancare la plățile cu cardul bancar maxim 0.5%, sau 5 lei dacă valoarea este mai mică. Cu un asemenea proiect de lege a venit astăzi, 3 iunie, deputatul PAS, Dumitru Alaiba, în cadrul unei conferințe de presă, unde a prezentat inițiativa legislativă.

Potrivit lui Alaiba, la moment pentru o plată cu cardul e perceput un comision de 2-3%, fapt ce descurajează efortul autorităților de a promova plățile cashless și e o problemă în primul rând pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Alaiba susține că, unele estimări arată că, economia subterană în Moldova constituie 50% din total, adică, relația dintre stat și jumătate de economie nu există.

„Statul cu politicile sale nu penetrează la jumătate din economie. Asta complică transmisiunea politicilor fiscale, economice, monetare, dar și duce la neîncasări masive la bugetul de stat – bani care ar putea fi folosiți la creșterea pensiilor și salariilor, la acordarea subvențiilor pentru antreprenori, la investiții. Desigur, principalul facilitator al economiei subterane este numerarul. Banii cash. O economie transparentă, curată, este o economie cu cât mai puțin cash. De aceea, una din metodele de înălbire graduală a economiei este promovarea plăților fără numerar. Astăzi am pus în discuție unul din principalele obstacole din calea plăților cashless. În Moldova, comisioanele aplicate la plata cu cardul sunt pe de-a dreptul descurajante și reprezintă un cost suplimentar pentru antreprenori. Deși cumpărătorii, consumatorii, nu simt acest cost, pentru că plătesc aceeași sumă fie în numerar, fie cu cardul, antreprenorii sunt nevoiți să plătească comisioane de 2-3% per fiecare tranzacție. În asemenea condiții este și normal că ei vor prefera cash, chiar dacă nu fac nici o evaziune. Pentru că e mai ieftin”, a spus Alaiba.

Conform datelor BNM, doar în ultimii 4 ani (din 2017 până în 2021) valoarea tranzacțiilor cu cardurile bancare a crescut de 4 ori – de la 8.8 mlrd la 32 mlrd.

„Nu am observat în nici un fel o ajustare a comisioanelor. Antreprenorii cum plăteau 2-3% 15 ani în urmă, așa și plătesc. Considerăm că trebuie să intervenim la fel cum a intervenit Uniunea Europeană încă în 2015. Pentru că aceste costuri sunt în special resimțite de micii antreprenori, venim cu o propunere legislativă care să plafoneze, pentru ÎMM-uri. Această măsură va ajuta IMMurile să economisească sume considerabile de bani pe care să îi utilizeze în dezvoltarea afacerilor lor. De asemenea, această facilitate, combinată cu alte inițiative pe care le promovăm, va crea noi oportunități de dezvoltare a micilor afaceri, magazine online, livrare etc. Asta va fi un mare ajutor pentru ÎMM care, deseori, luptă să supraviețuiască, și va fi un instrument simplu, neintrusiv, care să promoveze plățile cashless”, își mai argumentează inițiativa deputatul PAS.

Proiectul de lege urmează să fie supus dezbaterilor și avizării în comisiile parlamentare de specialitate, iar apoi propus plenului spre consultare și votare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#card #cash #Dumitru Alaiba #economie

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor, scrie Bani.md.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.