Produsele pe care le consumăm zilnic au un impact asupra sistemului corpului nostru într-un fel sau altul, mai ales atunci când vine vorba de menținerea și reglarea căldurii în organism. Majoritatea alimentelor pe care tindem să le consumăm au capacitatea de a produce căldură în organism, având în vedere că e nevoie de timp ca să fie digerate. Ca să le descompună, sistemul digestiv are nevoie de mai multă energie, proces care produce în continuare căldură – proces numit termogeneză.

Alimentele în cauză sunt cele care conțin în general mai multe grăsimi, proteine și carbohidrați.

Spre exemplu, rădăcinoasele încălzesc organism. Aici sunt incluse legume precum cartoful, morcovul, cartoful dulce și varza. Aceste legume necesită mai multă energie în timpul procesului de digestie provocând căldură în corp. Apoi, consumul de ceapă, praz și usturoi sau piperul negru și ghimbirul generează, de asemenea, căldură în organism. La fel și spanacul, fasolea, cartofii sau broccoli.

Fructele cum ar fi mango, mere și portocale sunt considerate alimente calde; consumul excesiv al acestor fructe poate duce la iritarea stomacului.

Nutriționiștii spun însă că, chiar dacă anumite alimente produc căldură în organism nu e cazul să renunțăm complet la ele pentru că e caniculă, ci doar să le consumăm mai rar și în cantități mai mici.

Iată lista alimentelor care produc căldură:

Banane,
Ceapă,
Usturoi,
Mango,
Praz,
Fistic,
Alune
Portocale,
Măsline,
Piersici,
Ardei,
Caju,
Morcovi,
Migdale,
Prune,
Spanac (fiert),
Carne roșie,
Pui,
Roșii,
Porumb,
Fasole,
Ouă
Vinete,
Pește,
Orez brun,
Ridichii,
Linte,
Hrișcă,
Ardei iuți,
Smântână,
Brânză,
Napi.

#alimente #canicula #consum

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china