Garanţiile de securitate pe care Occidentul le are în vedere pentru Ucraina ar fi o greşeală periculoasă, care ar putea aduce atingere securităţii Rusiei, transmite miercuri Kremlinul. „Prin luarea unei astfel de decizii, aceste ţări vor face Europa mult mai periculoasă pentru mulţi, mulţi ani de acum încolo”, spune purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, Dmitri Peskov.

Se aşteaptă ca miercuri ţările membre G7 să anunţe crearea unui cadru internaţional care să deschidă calea unor garanţii de securitate pe termen lung pentru Ucraina, pentru ca aceasta să-şi consolideze apărarea împotriva Rusiei, şi să descurajeze Moscova de la viitoare posibile agresiuni, au declarat oficiali.

G7 promite garanții de securitate Ucrainei: Rusia va fi sancționată dacă actualul război se încheie și începe altul

Moscova susţine că întărirea propriei securităţi în faţa a ceea ce ea consideră că este un NATO în continuă expansiune şi o Ucraină militarizată ostilă a fost unul dintre principalele motive pentru care a lansat în februarie 2022 ceea ce numeşte „operaţiune militară specială” în Ucraina.

Este greşit şi „potenţial foarte periculos” ca Occidentul să ofere garanţii de securitate Ucrainei, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, avertizând că un astfel de demers ar atenta la securitatea Rusiei, care va ţine cont de aceasta în viitoarele sale decizii.

„Prin acordarea unor garanţii de securitate Ucrainei, (ţările din G7) pot aduce atingere securităţii Rusiei”, a insistat Peskov în conferinţa sa de presă zilnică telefonică, într-un comentariu pe marginea discuţiilor din cadrul summitului NATO de la Vilnius, potrivit Reuters şi EFE.

Potrivit Casei Albe, liderii G7 vor semna miercuri cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski un acord prin care se angajează să acorde asistenţă militară pe termen lung Ucrainei. Un anunţ în acest sens va fi făcut imediat după încheierea summitului liderilor NATO de la Vilnius.

După cum a declarat consiliera pentru afaceri europene a preşedintelui Joe Biden, Amanda Sloat, liderul SUA şi ceilalţi lideri ai G7 vor semna o declaraţie prin care se vor angaja să ajute Ucraina „să îşi construiască o forţă armată capabilă să se apere împotriva oricărui atac viitor”.

În practică, declaraţia va servi la iniţierea unei serii de negocieri bilaterale între membrii G7 (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada) şi Ucraina cu privire la furnizarea de ajutor militar Kievului.

Potrivit unor surse diplomatice, o astfel de asistenţă ar putea lua forma unor livrări de arme, a unor antrenamente pentru forţele armate ucrainene şi chiar a unor schimburi de informaţii la nivelul serviciilor secrete.

Peskov a insistat că, prin acordarea de garanţii de securitate Ucrainei, ţările în cauză încalcă principiul internaţional privind „indivizibilitatea securităţii”, potrivit căruia securitatea unei ţări nu poate fi realizată în detrimentul securităţii altor state, şi „atentează la securitatea Federaţiei Ruse”.

Este imposibil pentru Rusia să tolereze ceva care îi ameninţă propria securitate, a afirmat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, adăugând că speră că politicienii din Occident vor realiza riscurile legate de oferirea de astfel de asigurări Ucrainei.

O astfel de mişcare „este plină de consecinţe extrem de negative pe termen mediu, lung şi chiar scurt”, a declarat Peskov.

„Prin luarea unei astfel de decizii, aceste ţări vor face Europa mult mai periculoasă pentru mulţi, mulţi ani de acum încolo. Şi, bineînţeles, ne vor face un deserviciu, lucru pe care noi îl vom lua în considerare şi de care vom ţine cont în viitor”, a mai spus Peskov.

Rusia, care garanta securitatea, suveranitatea şi inviolabilitatea graniţelor Ucrainei prin Memorandumul de la Budapesta (1994), alături de SUA şi Marea Britanie, a invadat în februarie 2022 Ucraina, anexându-i patru regiuni (Doneţk, Lugansk /est/, Herson şi Zaporojie /sud/), amplificând totodată tensiunile cu Occidentul la un nivel apropiat vârfurilor de criză din perioada Războiului rece.

#amenintari #Dmitri Peskov #G7 #Rusia #Ucraina #Vladimir Putin

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.